Defense România › Strategică › Statele Unite își măresc proiecția de putere către sfertul nord-vestic al Pacificului în contextul amenințării Rusiei și Chinei

Statele Unite își măresc proiecția de putere către sfertul nord-vestic al Pacificului în contextul amenințării Rusiei și Chinei

Un bombardier B-2 al US Air Force, alături de două F-35 britanice (aeronavele care zboară în flancuri) și două aeronave F-15 americane. Fotografie realizată dintr-un KC-135 Stratotanker. Sursă foto: US Air Force
Statele Unite se pregătesc pentru un posibil război rece cu Beijingul și Moscova, descurajând în același timp o potențială escaladare militară din partea celor două, a căror forță cumulată s-ar manifesta în Pacific. Deși primul lanț de insule este vital pentru SUA, forțele armate americane refac și infrastructura strategică din cel de-al doilea lanț, în special Mariane, dar și Aleutinele de lângă Kamceatka. Deși al doilea lanț pare îndepărtat pentru aeronavele de generația a 4-a și a 5-a, el este perfect pentru cea de-a 6-a.

Forțele Aeriene ale SUA își intensifică activitățile de instruire în insulele situate la extremitatea vestică a teritoriului american, în încercarea de a dezvolta noi amplasamente din care să poată proiecta putere militară și monitoriza adversarii în regiunile Pacificului și Arcticii.

Insulele Aleutine într-o concepție americano-canadiană pe direcția strategică de apărare Alaska

Aceste eforturi au devenit vizibile la sfârșitul lunii octombrie, când militari ai Forțelor Aeriene au fost dislocați pe insula Shemya din arhipelagul Aleutinelor. Insula este situată la aproximativ jumătatea distanței dintre Alaska continentală (la 1,600 de km) și avanposturile militare rusești de la Pacific – Peninsula Kamceatka (la 1.000 de km) și Insulele Kurile (la 2.000 de km).

Exercițiul militar desfășurat pe Shemya este unul deosebit de rar în această zonă din nordul Pacificului. Avioane de luptă F-16, aeronave de realimentare în aer și avioane de transport au fost dislocate la Baza Aeriană Eareckson în perioada 18–26 octombrie.

Pe durata dislocării, avioanele de luptă au fost menținute în stare de alertă, echipajele aflându-se pe poziții și fiind pregătite să decoleze într-un interval foarte scurt de la primirea ordinului.

„Deși menținerea aeronavelor în stare de alertă era o practică obișnuită în anii 1980, această dislocare marchează prima dată în ultimele decenii când aeronavele au fost menținute în stare de alertă la Eareckson”, a declarat căpitanul Kitsana Dounglomchan, purtătorul de cuvânt al Regiunii Alaska din cadrul Comandamentului Nord-American de Apărare Aerospațială (NORAD), într-un mesaj transmis prin e-mail publicației Defense News.

Dislocarea de pe Shemya s-a încheiat cu operații aeriene la mare distanță, desfășurate în cadrul unui exercițiu americano-canadian de apărare a teritoriilor naționale care a acoperit direcția strategică Alaska.

Astfel, în timp ce avioanele F-16 au decolat de la Eareckson pentru a asigura acoperirea sectorului sudic al teatrului de operații din Alaska, aeronave F-35 și F-16 de la Baza Aeriană Eielson, situată la aproximativ 1.600 de mile (2.600 km) est de insula Shemya, au decolat pentru a acoperi sectorul nord-vestic al teatrului.

Avioanele canadiene CF-18 au decolat de la baza lor din Cold Lake, aflată la aproximativ 2.600 de mile (4.200 km) est de Shemya, pentru a asigura acoperirea sectorului nordic.

Operațiile desfășurate de la Eareckson „au demonstrat că putem disloca forțe într-o locație cu infrastructură limitată, le putem menține în stare de alertă, putem executa decolări într-un interval foarte scurt și putem integra fără dificultăți forțele americane și canadiene pentru apărarea căilor de acces nordice”, a declarat general-locotenentul Robert Davis, comandantul Regiunii Alaska din cadrul NORAD, într-un comunicat de presă.

Trupele americane sunt prezente pe insula Shemya încă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În perioada Războiului Rece, baza a găzduit aeronave de realimentare și de supraveghere, precum și radare destinate monitorizării activității sovietice, în special a rachetelor balistice intercontinentale (ICBM) ale URSS.

Uriașul radar Cobra Dane a fost construit aici în anii 1970 și continuă să fie utilizat pentru monitorizarea activității rachetelor.

Dislocările recente pe Shemya evidențiază importanța strategică pe care insula continuă să o aibă ca punct avansat de observație și operare în arhipelagul Aleutinelor, care se întinde de-a lungul unor întinderi maritime de importanță strategică, făcând legătura între Pacific și Oceanul Arctic.

O „operațiune de proiecție a forței”, desfășurată în septembrie 2024 de militari americani dotați cu lansatoare HIMARS, a avut loc după o intensificare a activităților militare ruse și chineze în regiune, inclusiv prima misiune comună de patrulare a bombardierelor chineze și ruse în apropiere de Alaska.

Alte exerciții recente par să se fi concentrat asupra apărării infrastructurii insulei împotriva incursiunilor dinspre mare și a atacurilor aeriene.

În timpul dislocării la Eareckson, personalul Forțelor Aeriene a certificat și sistemul de oprire a aeronavelor de pe pistă pentru utilizarea de către avioanele F-16, „confirmând suplimentar viabilitatea Bazei Aeriene Eareckson ca amplasament pentru viitoare operații ale avioanelor de luptă de pe un aerodrom cu infrastructură limitată”, potrivit unui comunicat de presă.

Purtătorul de cuvânt al Regiunii Alaska, căpitanul Dounglomchan a refuzat să comenteze posibilitatea unor viitoare operații la Eareckson, dar a precizat că NORAD dispune de „capacitatea operațională” de a redisloca forțe în Alaska și în regiunea arctică „la momentul și în locul alese de noi”, inclusiv „foarte adesea în locații izolate, precum Eareckson”.

Refacerea infrastructurii de aviație din Insulele Mariane permite intensificarea semnificativă a acțiunilor forțelor aeriene

În timp ce exercițiile de pe insula Shemya se apropiau de final, Forțele Aeriene ale SUA au prezentat planurile pentru viitoarele operații pe Insulele Mariane.

Într-o propunere publicată la sfârșitul lunii octombrie, Forțele Aeriene au anunțat că vor analiza impactul desfășurării anuale a până la 1.500 și, potențial, a peste 1.800 de acțiuni aeriene, precum decolări și aterizări, pe aerodromurile insulelor Rota, Saipan și Tinian, din Commonwealth-ul Insulelor Mariane de Nord.

Aceste operații ar urma să facă parte din exerciții de mică, medie și mare amploare, organizate de mai multe ori pe an, fiecare cu o durată de câteva săptămâni.

De asemenea, ele ar presupune dislocarea, pe fiecare aerodrom, a până la 550.000 de galoane de combustibil (aproximativ 2,08 milioane de litri) și a până la 1.000 de militari, precum și a munițiilor, infrastructurii temporare și elementelor de sprijin necesare operațiilor.

Forțele Aeriene au precizat că studiul va evalua „potențialele efecte sociale, economice și de mediu” ale acestor activități.

Studiul nu va fi finalizat înainte de jumătatea anului 2028, însă propunerea evidențiază interesul tot mai mare manifestat în ultima perioadă de Forțele Aeriene pentru aceste insule, în special pentru Tinian, unde militarii americani reabilitează aerodromul North Field, una dintre cele mai mari și mai importante baze aeriene americane din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

North Field a fost abandonat după război și a ajuns să fie acoperit de vegetație, însă, începând de la sfârșitul anului 2023, militarii Forțelor Aeriene au desfășurat lucrări de îndepărtare a vegetației și a resturilor, precum și de reabilitare a pistelor.

Aceste lucrări continuă, însă până la jumătatea anului 2025 progresaseră suficient pentru ca North Field să fie desemnat drept „amplasament semipermanent pentru operații în situații de contingență”, destinat să sprijine principala bază a Forțelor Aeriene americane din Guam, situată la aproximativ 100 de mile (160 km) spre sud.

Dispersarea Forțelor Aeriene americane pe al doilea lanț de insule oferă mai multe opțiuni planificatorilor militari, în timp ce suprasolicită adversarul. 

Forțele Aeriene americane au evaluat aerodromurile din acest lanț insular și au desfășurat lucrări de renovare și modernizare pentru a le spori capacitatea de a susține conceptul operațional Agile Combat Employment (ACE – întrebuințarea agilă a forțelor aeriene în luptă), care pune accentul pe dispersarea forțelor și pe reziliența acestora în fața amenințării reprezentate de China.

„Forța de rachete a Chinei este numeroasă, dar nu nelimitată. Fiecare aerodrom suplimentar de pe care Forțele Aeriene americane pot desfășura operații reprezintă încă o țintă pe care China trebuie să o ia în calcul și să o poată lovi. Aceasta este logica din spatele conceptului Agile Combat Employment”, a declarat Kelly Grieco, cercetătoare principală la Stimson Center.

Potrivit lui Grieco, ale cărei cercetări se concentrează asupra strategiei de întrebuințare a puterii aeriene, modernizările realizate pe Shemya și în Insulele Mariane de Nord sporesc capacitatea Forțelor Aeriene de a opera din aceste amplasamente, însă natura operațiilor este influențată de poziția geografică a insulelor.

„Shemya are în primul rând un rol în apărarea teritoriului național. Poziția sa în Pacificul de Nord o face utilă în principal ca amplasament operațional avansat pentru NORAD”, a explicat Grieco.

„Valoarea acestui aerodrom izolat constă mai puțin în capacitatea sa de a genera ieșiri aeriene în condiții de confruntare cu un adversar și mai mult în poziția sa geografică, care permite interceptarea avioanelor rusești la distanță de teritoriul ce trebuie apărat.”

Infrastructura aviatică din Insulele Mariane ar putea fi insuficientă în raport cu numărul mare de rachete chineze cu rază medie de acțiune.

În schimb, investițiile în Rota, Tinian și Saipan „urmăresc în principal extinderea numărului de amplasamente de pe care Forțele Aeriene ar putea desfășura operații, reducând dependența acestora de Baza Aeriană Andersen din Guam”, a adăugat Grieco.

Atât Shemya, cât și Insulele Mariane de Nord prezintă avantajul de a fi teritorii americane, ceea ce oferă Pentagonului o libertate operațională mai mare.

Bazele din Filipine și Japonia sunt situate mai aproape de China, însă aceste state exercită un control mai mare asupra activităților desfășurate de forțele americane în instalațiile de pe teritoriul lor și ar putea limita accesul și operațiile acestora în cazul unei crize sau al unui conflict.

Cu toate acestea, avantajele politice sunt diminuate de constrângerile geografice.

În cadrul simulărilor realizate de Stimson Center, dispersarea forțelor a avut „cel mai mare efect dintre toate contramăsurile pe care le-am testat”, a declarat Grieco.

„Însă acest efect este mult mai redus în cel de-al doilea lanț insular decât în Japonia, deoarece pur și simplu nu există suficiente piste.”

„Loviturile cu rachete chinezești ar putea menține pistele americane din Guam și de pe alte insule din Pacific închise pentru avioanele de realimentare și bombardiere timp de aproximativ patru zile. Includerea aerodromurilor civile din Guam, Insulele Mariane de Nord și Palau a redus această perioadă doar cu câteva ore”, a adăugat Grieco.

„Geografia contează în această situație. Acolo există întinderi uriașe de apă, dar foarte puțin uscat.”

Nota autorului:

Insulele Aleutine ar putea reprezenta o alternativă la Insulele Guam, în special dacă de acolo zboară aeronave de generația a șasea.

Într-un zbor pe linie directă insulele Guam și Shemya se află al aproximativ aceeași distanță – 3.300 de km, de China. Astfel, Baza Aeriană Eareckson din Shemya își poate aduce și ea contribuția la complicarea planurilor forțelor chineze în a limita puterea aeriană americană din Pacific.

În plus, noile avioane americane de luptă de generația a șasea, B-21 și F-47, ar putea acoperi cei 7.000 – 8.000 de km (dus – întors) dintre insule și China cu alimentări aeriene în zone sigure pentru aeronavele de realimentare.

De asemenea, insulele respective pot fi folosite inclusiv pentru constituirea de grupări de trupe aeropurtate care pot fi proiectate în relativă siguranță în diferite zone de operații de luptă, după modelul prin care Ucraina a distrus recent podul rutier Kerci, când foarte multe drone au supraîncărcat și distrus apărarea antiaeriană, asigurând o traiectorie liberă pentru armele principale – rachetele de croazieră grele Flamingo cu un focos de 1.000 de kg.

Ofițer analist în rezervă, cu o activitate de peste 30 de ani în cadrul M.Ap.N., pe parcursul căreia s-a specializat în telecomunicații, tehnologia informației și tehnica blindată. În prezent, este preocupat de analiza integrării elementelor de luptă moderne în fenomenul militar extins și în dinamica securității regionale, cu accent pe impactul noilor tehnologii asupra doctrinelor militare, procesului decizional și echilibrului strategic în zona Mării Negre.
Alte știri de interes