Defense România Industrie de apărare Eșecul apărării europene: 80% din bugete merg către zece mari contractori, în timp ce depozitele de armament ale Europei sunt practic goale în fața unui război de uzură

Eșecul apărării europene: 80% din bugete merg către zece mari contractori, în timp ce depozitele de armament ale Europei sunt practic goale în fața unui război de uzură

Producția de proiectile de artilerie DM121 de 155 mm. Sursa foto: Rheinmetall.
Europa se confruntă cu un colaps al rezervelor strategice de armament, iar structura actuală a industriei de apărare continentale este incapabilă să răspundă cererii imediate generate de conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu. Andrius Kubilius, comisarul european pentru Apărare, a prezentat miercuri o evaluare a stării industriei de armament: depozitele statelor membre sunt practic goale pentru aproape toate categoriile de muniție și sisteme de rachete.

Această recunoaștere a vulnerabilității vine în momentul lansării programului AGILE, un instrument pilot de 115 milioane de euro conceput să forțeze inovația și să scurteze ciclurile de producție, însă suma rămâne simbolică în raport cu magnitudinea deficitului de securitate.

Decalajul major dintre necesarul armatelor europene și capacitatea de producție

Cea mai alarmantă dovadă a nepregătirii europene este vizibilă în sectorul apărării antiaeriene. Ucraina are nevoie de aproximativ 2.000 de interceptoare Patriot pe an pentru a-și securiza spațiul aerian, în condițiile în care întreaga capacitate de producție anuală a Statelor Unite pentru acest tip de rachete se limitează la aproximativ 750 de unități.

Criza este acutizată de deturnarea fluxurilor de aprovizionare către Orientul Mijlociu, unde intensificarea conflictului din Iran a dus la consumarea a circa 800 de rachete interceptoare în doar cinci zile. Această realitate transformă securitatea europeană într-o ecuație fără soluție pe termen scurt fără o creștere masivă și accelerată a producției pe continent.

O barieră majoră în calea rezilienței militare este concentrarea excesivă a contractelor de achiziții. În Uniunea Europeană, între 70% și 80% din bugetele de apărare sunt direcționate către primii 10 mari contractori industriali. 

Prin comparație, în Statele Unite, această pondere este sub 40%, ceea ce permite o flexibilitate mult mai mare și o integrare rapidă a soluțiilor tehnologice noi. Modelul european actual favorizează sisteme extrem de sofisticate, dar a căror livrare durează ani de zile, o strategie total inadecvată pentru un război de uzură care necesită soluții ieftine, scalabile și livrate în câteva săptămâni sau luni.

Rigiditatea monopolului industrial și nevoia de „New Defence”

Programul AGILE este conceput special pentru jucătorii din zona „New Defence” - start-up-uri și întreprinderi mici și mijlocii capabile de cicluri de inovare rapide. Comisia Europeană urmărește un timp de aprobare a finanțării de doar patru luni și o implementare pe teren a tehnologiilor în interval de un an, vizând domenii precum inteligența artificială, calculul cuantic și sistemele de drone.

Deși Comisia Europeană încearcă să creeze mecanisme agile de finanțare, resursele financiare reale rămân la nivelul guvernelor naționale. Andrius Kubilius a subliniat că statele membre au capacitatea de a cheltui de 50 până la 100 de ori mai mult pentru apărare decât bugetul Uniunii Europene, dacă respectă angajamentele asumate în cadrul NATO până în 2035.

Fără o vizibilitate a cererii pe termen lung, industria de apărare refuză să investească în extinderea liniilor de producție. Soluția propusă este crearea unor „stocuri de pregătire pentru apărare”, care să garanteze producătorilor comenzi stabile și să permită Europei să treacă de la gestionarea unor crize punctuale la o capacitate reală de descurajare.

Alte știri de interes