Recentul incident, care a implicat un submarin de atac din clasa Akula și două unități subacvatice specializate ale direcției GUGI, demonstrează o tactică de diversiune bine structurată. În timp ce atenția comunității internaționale era îndreptată în direcția conflictului din Orientul Mijlociu, Kremlinul a încercat să execute o incursiune sub acoperire în Atlanticul de Nord.
Submarinul Akula a îndeplinit rolul de momeală, fiind trimis în apele internaționale pentru a atrage atenția sistemelor de monitorizare ale NATO, în timp ce navele de spionaj, precum celebrul Yantar, și submarinele de mare adâncime operau discret în zonele unde sunt amplasate elemente de infrastructură critică.
Royal Navy a monitorizat non-stop unitățile rusești de elită
Capacitatea de răspuns a Marii Britanii a fost însă imediată din punct de vedere tactic. Desfășurarea fregatei HMS St Albans, a navelor de sprijin RFA Tidespring și a avioanelor de patrulare antisubmarin P-8 Poseidon a permis o monitorizare neîntreruptă, 24 de ore din 24.
Utilizarea geamandurilor sonar și a senzorilor avansați a forțat flota rusă să renunțe la obiectivul său principal, eliminând elementul surpriză pe care s-a bazat Vladimir Putin.
„Sunt hotărât să protejez poporul britanic pentru ca acesta să nu plătească prețul agresiunii lui Putin prin facturile la utilități. De aceea, nu ne vom feri să luăm măsuri și să demascăm activitatea destabilizatoare a Rusiei, care încearcă să ne pună la încercare determinarea. Forțele noastre armate se numără printre cele mai bune din lume, iar cetățenii britanici nu trebuie să aibă nicio îndoială că acest guvern va face tot ce este necesar pentru a apăra securitatea noastră națională și economică, oriunde în lume ar fi nevoie, Keir Starmer, prim-ministrul Regatului Unit
Putem să apreciem că Marea Britanie a transmis un mesaj de forță: operațiunile „secrete” ale GUGI nu mai sunt un secret pentru nimeni, iar navele rusești au fost urmărite constant până la retragerea lor forțată către bazele din Peninsula Kola.
De ce este interesată Rusia de infrastructura critică care leagă statele occidentale?
Pericolul pe care îl reprezintă aceste unități GUGI este unul de natură strategică pentru statele occidentale. Aceste submarine nu sunt construite pentru a lua parte la lupte navale clasice, ci pentru război hibrid subacvatic. Ele sunt dotate cu echipamente capabile să secționeze cablurile de fibră optică prin care trece 99% din traficul internațional de date, coloana vertebrală a sistemului bancar și a comunicațiilor globale.
O eventuală distrugere a acestora ar arunca economiile europene într-un haos financiar și logistic fără precedent, un preț pe care guvernul britanic a declarat că nu este dispus să îl plătească.
Reacția Marii Britanii nu se limitează la supraveghere. Londra accelerează programul „Atlantic Bastion”, un proiect masiv de investiții menit să transforme capacitățile de vânătoare de submarine ale Royal Navy prin integrarea sistemelor autonome și a senzorilor de ultimă generație.
Alocarea suplimentară de 100 de milioane de lire sterline pentru flota de P-8 Poseidon și creșterea bugetului apărării la 2,6% din PIB până în 2027 sunt răspunsuri directe la creșterea cu 30% a activității navale rusești în ultimii doi ani.
Toate statele occidentale care au ieșire la Marea Baltică și Marea Nordului susțin de ani buni că Rusia nu mai poate pretinde că desfășoară simple exerciții de cercetare științifică. Prezența agresivă a navelor sale în Canalul Mânecii și în Marea Nordului indică o stare de confruntare latentă.
Marea Britanie, susținută de state aliate precum Norvegia, a demonstrat că deține controlul tehnic și operațional asupra spațiului subacvatic din nordul Europei, invalidând mitul superiorității militare rusești. Această demascare a operațiunilor de la Olenya Guba servește drept avertisment pentru Rusia, unul pe care sigur îl ignoră, dar cel puțin știe că orice încercare de a ataca integritatea infrastructurii energetice sau de date a Europei va atrage consecințe militare directe și imediate.