Paradoxul Rafale: De ce „bijuteria coroanei” Franței riscă să fie blocată de legile americane ITAR după preluarea furnizorului LMB

Cu toate acestea, în februarie 2026, această ,,promisiune de suveranitate pare să se clatine după ce guvernul președintelui Emmanuel Macron a autorizat vânzarea companiei LMB Aerospace către gigantul american Loar Group.

LMB Aerospace, o întreprindere de dimensiuni medii cu sediul în Corrèze, nu este un nume cunoscut marelui public, însă reprezintă ceea ce analiștii numesc o „bijuterie a coroanei” tehnologice. Compania este lider mondial în fabricarea ventilatoarelor și motoarelor electrice de înaltă performanță, componente esențiale care asigură funcționarea sistemelor critice de pe avionul de vânătoare Rafale, tancurile Leclerc și, mai grav pentru critici, de pe submarinele nucleare franceze.

Vânzarea către Loar Group pentru suma de 367 de milioane de euro a declanșat o furtună politică în Adunarea Națională de la Paris, unind opoziția de stânga și de dreapta s-au unit într-un cor de unde s-a aruncat cu acuzații de „trădare”.

Argumentul principal este unul tehnic, dar cu implicații politice destul de serioase: odată ce furnizorul devine proprietate americană, componentele sale ar putea intra sub jurisdicția legilor extrateritoriale ale SUA, inclusiv a sistemului ITAR. Acest lucru ar însemna că orice viitor export al avionului Rafale ar putea necesita, teoretic, aprobarea Departamentului de Stat de la Washington.

Umbra ITAR și pierderea statutului „fără condiții”

Până în prezent, succesul comercial al Rafale în India, Indonezia sau Orientul Mijlociu s-a bazat pe faptul că Parisul vindea armament „fără condiții politice”. În timp ce președintele Donald Trump amenință aliați precum Canada cu excluderea din programe de apărare dacă aleg avioane europene în detrimentul F-35, Franța a oferit singura alternativă viabilă pentru statele care refuză să își lase politica externă dictată de Statele Unite.

Experții în securitate avertizează că, deși guvernul francez susține că a impus condiții stricte și că deține o „acțiune de aur” (golden share) care îi permite să blocheze deciziile strategice, realitatea economică a controlului american asupra capitalului este greu de ignorat.

Dacă LMB Aerospace ajunge să depindă de managementul și legile din New York, statutul „ITAR-free” al Rafale - principalul său atu de vânzare - este compromis.

Criticii susțin că este de neconceput ca Franța să își riște autonomia construită în șapte decenii pentru o tranzacție de sub jumătate de miliard de dolari, într-un moment în care interdependența globală este tot mai des folosită ca armă de șantaj politic.

Argumentele guvernului francez și fragilitatea garanțiilor oferite

Ministrul Economiei, Roland Lescure, a apărat decizia afirmând că statul francez păstrează controlul asupra deciziilor strategice și că producția va rămâne în Corrèze pe termen nelimitat. Guvernul consideră că LMB nu deține o poziție dominantă care să pună în pericol baza industrială de apărare a Franței. Totuși, această viziune pragmatică este privită cu scepticism de către cei care văd în acest caz un precedent periculos.

Într-un ecosistem militar globalizat, linia dintre suveranitate și dependență devine tot mai subțire. Faptul că piese fabricate de o companie controlată de americani vor fi integrate în inima submarinelor nucleare franceze nu este doar un detaliu tehnic, ci un simbol al erodării controlului național. În contextul geopolitic tensionat al anului 2026, Franța se află în fața unei întrebări fundamentale: cât de mult din propria independență este dispusă să sacrifice pe altarul atractivității economice și dacă nu cumva, prin această vânzare, a oferit Washingtonului cheia viitoarelor sale succese la export.