Merz a urcat joi pe scena Forumului Economic Mondial nu ca liderul unei Germanii aflate în adormire strategică, ci ca arhitectul unei treziri la realitate. Într-un discurs marcat de o fermitate rară, cancelarul german a salutat relaxarea tensiunilor dintre Washington și Europa privind Groenlanda, dar a emis un avertisment care a răsunat în întreaga sală: lumea bazată pe reguli se destramă într-un ritm „amețitor”, lăsând loc unei ere a „politicii marilor puteri” unde forța brută înlocuiește diplomația. Mesajul său a fost un duș rece pentru elitele de la Davos, deoarece noua ordine mondială, clădită pe putere și constrângere, „nu este un loc confortabil”.
Această schimbare de ton a Berlinului marchează finalul deceniilor de idealism german. Merz a recunoscut deschis că Washingtonul își remodelează radical politica externă, zguduind fundațiile ordinii internaționale.
Deși a numit „veste bună” decizia lui Donald Trump de a suspenda tarifele de la 1 februarie, cancelarul a subliniat că Europa nu mai poate funcționa pe baza prezumției de securitate gratuită. Din discursul lui Merz putem înţelege că supraviețuirea în acest „abis negru” al rivalităților necesită o Europă capabilă să exercite ea însăși puterea, nu doar să o invoce prin tratate.
Luciditatea lui Merz s-a tradus printr-un plan de acțiune în trei direcții, menit să transforme Europa dintr-un spectator într-un actor relevant pe tabla de șah globală. În primul rând, cancelarul a cerut investiții „masive” în apărare, Berlinul asumându-și deja un rol mai activ în securizarea flancului nordic al NATO.
În al doilea rând, el a pledat pentru o competitivitate economică agresivă, poziționând UE ca „antiteza protecționismului de stat”. În al treilea rând, Merz a insistat pe unitatea necondiționată a blocului comunitar în fața presiunilor externe, fie ele economice sau teritoriale.
Un punct central al ofensivei sale economice este finalizarea acordului Mercosur cu statele din America de Sud. Merz a criticat dur Parlamentul European pentru încercările de a amâna pactul, declarând că „nu există alternativă” și că acordul va fi, cel mai probabil, pus în aplicare provizoriu. Pentru cancelarul german, comerțul liber nu este doar o opțiune economică, ci o armă strategică împotriva „arbitrariului tarifelor” impuse de marile puteri care încearcă să fragmenteze piața globală.
În ciuda „furiei și frustrării” acumulate în ultimele luni de dispute cu Administrația Trump, Merz a avertizat împotriva abandonării parteneriatului transatlantic. Switch-ul său brusc în limba germană în timpul discursului a subliniat greutatea mesajului pentru audiența de acasă: „Noi, germanii, știm cât de prețioasă este încrederea pe care se bazează NATO”. Este o formă de realism politic care recunoaște că, într-o lume a giganților, nici măcar cea mai mare economie a Europei nu poate naviga singură.
Germania și-a reafirmat sprijinul pentru integritatea teritorială a Danemarcei și a Groenlandei, Merz promițând o implicare militară sporită în Arctica pentru a contracara influența rusă și chineză.
Această „trezire” militară include acceptarea revizuirii acordurilor de staționare pentru a permite implementarea scutului antirachetă „Golden Dome”, dar sub condiția respectării suveranității aliate. Cancelarul a transformat astfel criza Groenlandei într-o oportunitate pentru NATO de a-și demonstra utilitatea în „Înaltul Nord”.
În concluzie, discursul lui Friedrich Merz de la Davos reprezintă momentul în care Germania a încetat să mai spere că lumea se va întoarce la vechile reguli. Berlinul a acceptat că ordinea actuală este construită pe forță și a decis că singura cale de a evita „abisul negru” al secolului trecut este de a deveni suficient de puternic pentru a nu mai fi o victimă a circumstanțelor.
Fragmentarea suveranității: Cum a ajuns „o bucată de gheață” să fie tranzacționată ca un activ imobiliar la Davos
