Defense România › Forțele navale › Minus un portavion american la gurile Golfului Persic. USS George Washington părăsește Orientul Mijlociu după trei luni de operațiuni împotriva Iranului

Minus un portavion american la gurile Golfului Persic. USS George Washington părăsește Orientul Mijlociu după trei luni de operațiuni împotriva Iranului

USS George Washington (CVN 73) este al șaselea portavion cu propulsie nucleară din clasa Nimitz și este numit în onoarea primului președinte al Statelor Unite. Sursa foto: Official U.S. Navy website.
Marina Statelor Unite a redus prezența navală din Orientul Mijlociu și a revenit la dispozitivul cu două grupări de portavioane, după ce portavionul nuclear USS George Washington (CVN-73) a părăsit Marea Arabiei și zona de responsabilitate a Flotei a 5-a americane. După trei luni de misiune continuă în blocada maritimă impusă Iranului, nava a intrat în Oceanul Indian și a trecut sub comanda Flotei a 7-a, reluând operațiunile de rutină în regiunea Indo-Pacific.

Retragerea oferă echipajului o pauză necesară după un ritm operațional intens și pune capăt speculațiilor generate la începutul săptămânii de prezența simultană a trei portavioane americane în apropierea coastelor iraniene.

De ce a retras Pentagonul portavionul USS George Washington din Orientul Mijlociu?

Plecarea USS George Washington a fost confirmată miercuri de comandorul Katie Koenig, purtător de cuvânt al Flotei americane din Pacific. Decizia confirmă faptul că grupul naval neobișnuit de mare de trei portavioane înregistrat în apele Orientului Mijlociu a reprezentat doar o suprapunere logistică de câteva zile, necesară pentru predarea responsabilităților operaționale.

Portavionul USS Theodore Roosevelt a ajuns în teatrul de operații pe 16 noiembrie, exact înainte de plecarea navei George Washington, repetând același model de rotație aplicat în luna august.

Atunci, pe 19 august, USS George Washington, escortat de crucișătorul USS Robert Smalls (CG-62) și distrugătorul USS Shoup (DDG-86), a intrat în Flota a 5-a pentru a înlocui grupul naval de luptă condus de USS Abraham Lincoln.

Oficialii americani nu au precizat ce nave de luptă însoțesc acum portavionul spre est și nici dacă acesta se îndreaptă direct spre baza sa permanentă din Yokosuka, Japonia, sau va efectua escale intermediare.

Rotația de forțe care pune capăt prezenței simultane a trei portavioane americane

Din punct de vedere strategic, retragerea USS George Washington era necesară și urgentă pentru echilibrul militar al Statelor Unite în Asia. Portavionul părăsise baza din Yokosuka încă de la sfârșitul lunii mai pentru patrula de primăvară, executând escale în Vietnam și Guam, precum și misiuni în Marea Filipinelor și Marea Chinei de Sud.

Decizia Pentagonului din august de a devia nava spre Orientul Mijlociu a lăsat Statele Unite fără niciun portavion dislocat permanent în regiunea Indo-Pacific timp de trei luni. Întoarcerea navei sub autoritatea Flotei a 7-a corectează această vulnerabilitate majoră într-un moment în care Washingtonul nu își permite să lase Pacificul de Vest descoperit pe termen lung.

Rotația scoate la iveală și uzura severă la care este supusă Marina SUA din cauza conflictului prelungit cu Iranul, declanșat pe 28 februarie. Menținerea permanentă a două grupuri de portavioane și aplicarea blocadei navale au împins navele și echipajele la limita capacității de rezistență.

În luna august, USS George Washington a fost chemat de urgență în Orientul Mijlociu tocmai după ce la bordul USS Abraham Lincoln au fost semnalate probleme serioase de aprovizionare și de sănătate mintală în rândul marinarilor, nava stabilind un record de peste 240 de zile neîntrerupte pe mare.

Presiunea se mută acum pe USS George H.W. Bush (CVN-77), aflat în Marea Arabiei încă din luna aprilie, a cărui misiune riscă să atingă durata unui an întreg, depășind recordurile anterioare înregistrate de USS Gerald R. Ford (CVN-78) și Abraham Lincoln. 

Misiuni de aproape un an pe mare și distrugătoare împinse la limită

Situația este chiar mai dificilă în cazul navelor care însoțesc aceste portavioane, ale căror misiuni le depășesc frecvent ca durată pe cele ale portavioanelor. Distrugătoarele USS Michael Murphy (DDG-112) și USS Spruance (DDG-111) abia s-au întors la baze după 346, respectiv 357 de zile de misiune continuă, Spruance rămânând în mare cu 36 de zile mai mult decât portavionul pe care îl proteja. Familiile militarilor americani au semnalat deja public nemulțumirile legate de prelungirea repetată a desfășurărilor și de condițiile de la bord, factori pe care comandamentul naval nu îi mai poate ignora fără a afecta capacitatea reală de luptă a flotei.

Revenirea la două portavioane în Orientul Mijlociu nu înseamnă însă o relaxare a presiunii militare asupra Teheranului. Grupările conduse de USS George H.W. Bush și USS Theodore Roosevelt, sprijinite de peste o duzină de distrugătoare, crucișătoare și o navă de luptă litorală, rămân suficiente pentru a menține blocada totală asupra traficului maritim comercial către și dinspre Republica Islamică.

Obiectivul administrației americane rămâne blocarea exporturilor de petrol iranian către piețele globale, în paralel cu executarea unor lovituri limitate asupra țintelor iraniene din Strâmtoarea Ormuz. Perturbarea navigației prin acest punct de tranzit, prin care trecea aproape o treime din petrolul mondial înainte de 28 februarie, continuă să mențină prețurile globale ale energiei la un nivel ridicat.

Această recalibrare navală reflectă și impasul politic în care se află Washingtonul. Impopularitatea războiului cu Iranul și efectele economice resimțite de populație au contribuit direct la pierderile majore suferite de Partidul Republican în alegerile intermediare din această lună. În acest context, președintele Donald Trump transmite mesaje contradictorii cu privire la pașii următori.

Pe de o parte, liderul de la Casa Albă a declarat recent că războiul este, din punct de vedere militar, practic încheiat și că este foarte puțin probabil să ordone noi lovituri majore. Pe de altă parte, a avertizat Teheranul că forțele americane sunt pregătite să acționeze în orice moment și monitorizează atent complexul subteran de la Pickaxe Mountain, asociat programului nuclear iranian. 

Cum un acord negociat pentru încheierea ostilităților pare destul de departe, menținerea a două portavioane la gurile Golfului Persic reprezintă soluția de compromis prin care Pentagonul continuă blocada împotriva Iranului, încercând în același timp să protejeze flota de nave și să-și recupereze prezența militară în Indo-Pacific.

Alte știri de interes