Mihailo Fedorov cere alegeri în Ucraina și scrie un text manifest despre drone, corupție și războiul pentru supraviețuire. „Democrația nu poate fi ostatica Rusiei”

E vorba de un editorial video transmis de Mihailo Fedorov și citat de publicația ucraineană Pravda. Acesta arată că e momentul ca Ucraina să se gândească serios la organizarea alegerilor și deși acest lucru pare imposibil de realizat în actualele condiții de război, ucrainenii au arătat în ultimii cinci ani că sunt capabili să reușească inimaginabilul.

Fedorov, un tânăr reformator a cărui schimbare a generat proteste masive care au dus la înlocuirea lui Oleksandr Sîrski, fostul șef al Statului Major al Armatei Ucrainei cu care Fedorov a intrat în dispută din cauza metodelor diferite de a gestiona conflictul, acuză în material lipsa reformelor duse până la capăt, imposibilitatea de a schimba sistemul dacă nu faci parte din el, dar și acte de corupție care subminează capacitatea Ucrainei de a rezista războiului în care luptă pentru propria-i existență.

Redăm integral tradus mesajul transmis de Mihailo Fedorov, fostul ministru al Apărării din Ucraina

Trăim în una dintre cele mai grele și decisive perioade din istoria noastră.

În fiecare zi, Rusia ne amintește cu cine avem de-a face.

Rusia încearcă să ne frângă nu doar pe front.

Ea își dorește ca frica să devină o parte din viața noastră de zi cu zi.

Să ne facă să ne obișnuim cu sirenele.

Cu exploziile.

Cu pierderile.

Cu gândul că războiul va dura veșnic.

Dar noi nu ne putem obișnui.

Și nu putem permite Rusiei să decidă cum va arăta Ucraina.

Chiar în acest moment, Ucraina se confruntă cu provocări colosale.

Războiul continuă, inamicul își schimbă tactica, iar noi trebuie să producem arme mai rapid, să implementăm tehnologii noi, să negociem cu partenerii și să luăm decizii critic de importante în fiecare zi.

Într-o astfel de situație, țara nu poate rămâne cu un Ministru al Apărării interimar, e nevoie de cineva cu drepturi depline. Acest lucru nu este normal.

Mihailo Fedorov, fostul Ministru ucarinean al Apărării

Într-o țară care luptă zilnic pentru propria existență, politica de apărare nu poate funcționa în regim de provizorat.

Însă problema este mult mai amplă decât o funcție sau un minister.

Trebuie să răspundem la o întrebare fundamentală: Cum ar trebui să funcționeze statul dacă războiul durează de ani de zile?

Și mai departem ce facem dacă războiul va mai dura un an? Doi? Trei?

Poate oare Rusia să primească, de facto, dreptul de a stabili când își vor mai putea alege ucrainenii conducătorii?

Sunt convins că nu. Democrația nu poate fi ostatica Rusiei.

Luptăm tocmai pentru că vrem să rămânem un stat european liber.

De aceea, trebuie să găsim un mecanism legal, sigur și realist care să-i permită Ucrainei să relanseze procesul democratic deplin chiar și în condițiile unui război de lungă durată.

Este dificil.

Trebuie garantat dreptul la vot al militarilor.

Al milioanelor de ucraineni din străinătate.

Al oamenilor din regiunile de pe linia frontului.

Trebuie asigurată securitatea procesului electoral, independența instituțiilor și încrederea în rezultat.

Însă dificultatea nu înseamnă imposibilitate. Ucraina a făcut deja de multe ori ceea ce lumea credea neimaginabil.

Putem găsi o soluție și în acest caz.

Pentru că democrația nu este un lux al vremurilor de pace.

Democrația este o parte din ceea ce apăram astăzi pe câmpul de luptă.

Dar există încă un motiv pentru care această discuție este necesară chiar acum.

Oamenii nu pot trăi la nesfârșit într-un stat în care nu înțeleg de ce se iau anumite decizii.

De ce unele reforme merg înainte, în timp ce altele sunt blocate.

De ce deciziile de care este nevoie astăzi pe front zac cu lunile prin birouri.

Și este deosebit de periculos când în societate apare senzația că principalul criteriu pentru numirea unei persoane nu este profesionalismul, rezultatul sau capacitatea de a schimba țara, ci loialitatea personală față de sistem.

Așa nu poate funcționa un stat modern.

Și cu atât mai puțin o țară care poartă un război pentru propria existență.

Trebuie să vorbim și despre corupție.

Nu pentru că este un cuvânt la modă.

Ci pentru că, pe timp de război, corupția capătă o cu totul altă semnificație.

În timp de pace, banii furați înseamnă un drum mai prost, un spital sau o școală neglijată.

Pe timp de război, banii furați pot însemna:

o dronă care nu a mai fost cumpărată;

muniție care nu a fost livrată;

un sistem de război electronic lipsește;

o mașină care nu a evacuat un rănit;

tehnologie care nu a mai fost introdusă în producție.

De aceea, corupția în vreme de război nu este o simplă problemă financiară.

Este o chestiune ce ține de însăși capacitatea noastră de a supraviețui și de a învinge.

Fiecare hrivnă alocată pentru apărare trebuie să ajungă la apărare.

Nu pentru buzunarul cuiva.

Nu pentru influență politică.

Nu pentru întreținerea schemelor obscure ale cuiva.

Nu pentru conservarea scaunului cuiva.

Însă corupția este doar un simptom.

Problema principală este mult mai adâncă.

Ne confruntăm cu o criză sistemică de guvernanță.

Vechiul sistem trăiește prea adesea după propriile reguli.

Se autoprotejează.

Îi este frică de schimbare.

Ia decizii încet.

Poate pedepsi inițiativa și răsplăti loialitatea.

Poate menține ani la rând structuri ineficiente pur și simplu pentru că toată lumea s-a obișnuit cu ele.

Ideea este că statul este un sistem în care trebuie să existe obiective clare, o strategie și echipe eficiente.

Conducerea parlamentului trebuie să se bazeze pe Programul majorității, pe valori și principii, nu pe interese private în industria de apărare, farmaceutică, jocuri de noroc sau domeniul fiscal. Pentru că Parlamentul este inima democrației ucrainene, nu portofelul ei.

Iar războiul nu iartă așa ceva.

Ucraina are nevoie de un principiu extrem de simplu:

puterea trebuie să însemne responsabilitate.

Ai primit atribuții? răspunde de rezultat.

Ai primit buget? arată ce ai realizat.

Ai primit o funcție? explică ce rezultate ai obținut.

Oamenii pot îndura vremuri extrem de grele.

Ucrainenii au dovedit-o deja.

Însă există un lucru care este foarte greu de suportat la nesfârșit: senzația de nedreptate.

Când un om de pe front își riscă viața, iar cineva din spate fură din banii de război.

Când mediul de afaceri își plătește taxele, dar în schimb se lovește de abuzurile organelor de drept.

Când o persoană talentată nu poate schimba sistemul doar pentru că nu este „de-al casei”.

Când societății i se aduc la cunoștință deciziile pur și simplu, dar nimeni nu explică de ce au fost luate.

Așa se zdruncină treptat cel mai important lucru, încrederea dintre cetățean și stat.

Iar această încredere trebuie refăcută.

Dar mai există un lucru despre care trebuie să vorbim.

Speranța.

Speranța că ziua de mâine va fi mai bună.

Speranța că această țară se schimbă.

Speranța că, după toate aceste jertfe, nu ne vom întoarce la același sistem de care încercăm de ani de zile să scăpăm.

Cu siguranță nu luptăm pentru o țară fără speranță.

Luptăm pentru un stat în care omul simte că vocea lui contează.

Ucrainenii au oferit întotdeauna conducerii un uriaș credit de încredere.

Mai ales pe timp de război.

Milioane de oameni au acceptat restricții, greutăți și sacrificii incredibile pentru că au înțeles că țara trebuie să reziste.

Iar aceasta este o responsabilitate uriașă pentru orice guvernare.

Pentru că un credit de încredere nu reprezintă dreptul de a face orice fără explicații.

Ci este datoria de a fi și mai cinstit cu societatea.

Tocmai aici trebuie să funcționeze principiul simplu al unui nou contract social: Cetățeanul are încredere în stat iar statul îi vorbește cetățeanului cu sinceritate.

Cetățeanul își face datoria, statul și-o face pe a lui.

Omul apără țara, țara apără omul.

Oamenii nu cer ca statul să nu greșească niciodată.

Ei înțeleg cât de complicat este acest război.

Înțeleg că uneori nu există decizii ideale.

Dar au dreptul la adevăr.

Așa se reconstruiește încrederea. Iar odată cu încrederea, revine speranța.

Speranța că, după acest război, Ucraina nu va fi doar o țară care a supraviețuit. Ci o țară care a devenit mai puternică, mai dreaptă și mai liberă.

Nu avem dreptul să lăsăm vechiul sistem să le răpească ucrainenilor această speranță.

Avem deja un inamic. Este Rusia.

Rusia nu vrea doar să ne ia pământul.

Ea dorește să demonstreze că modelul ucrainean de libertate nu funcționează.

Tocmai de aceea, Ucraina trebuie să dovedească contrariul.

Ucraina poate lupta și, în același timp, rămâne o democrație.

Alegerile nu înseamnă doar un buletin de vot.

Este momentul în care puterea vine din nou în fața cetățeanului și îi spune: „Iată ce am făcut. Acum voi decideți dacă ne mai acordați încredere”.

Tocmai acest principiu diferențiază un stat democratic de un sistem în care puterea decide singură când poate fi evaluată de societate.

Nu trebuie să-i permitem lui Putin să decidă când își pot alege ucrainenii conducătorii.

Democrația ucraineană nu trebuie să depindă de buna voință a Kremlinului.

I-am văzut pe militarii noștri făcând zilnic imposibilul.

I-am văzut pe inginerii noștri creând în câteva luni tehnologii pentru care marile companii internaționale au nevoie de ani de zile.

I-am văzut pe tinerii ucraineni care nu așteaptă ca altcineva să le rezolve problemele, ei găsesc singuri soluții.

I-am văzut pe oamenii care, după o noapte albă din cauza bombardamentelor, dimineața merg la muncă și continuă să construiască țara.

I-am văzut pe cei care și-au pierdut casa, afacerea, oamenii dragi, dar nu și-au pierdut credința în Ucraina.

Iar când vedem astfel de oameni, înțelegem un lucru: problema Ucrainei cu siguranță nu este la ucraineni.

Oamenii noștri sunt de mult pregătiți pentru o altă țară.

Acum, statul nostru trebuie să devină demn de cetățenii săi.

Un stat în care instituțiile sunt mai puternice decât numele persoanelor.

În care rezultatul este mai important decât loialitatea.

În care adevărul este mai important decât conveniența politică.

În care corupția nu ne fură viitorul.

Și în care poporul ucrainean nu este un simplu spectator.

Poporul ucrainean este sursa puterii.

Statul există pentru cetățean.

Instituțiile există pentru a livra rezultate.

Armata există pentru a proteja țara.

Iar guvernarea există pentru a sluji Ucrainei.

O astfel de Ucraină trebuie să construim.

O astfel de Ucraină trebuie să apărăm.

Și tocmai o astfel de Ucraină trebuie să le lăsăm celor care vor veni după noi.

Mihailo Fedorov