Defense România › Strategică › Întâlnirea tripartită dintre Trump, Xi și Putin ridică întrebări despre posibila conturare a unei noi înțelegeri de tip Ialta-2 între marile puteri nucleare

Întâlnirea tripartită dintre Trump, Xi și Putin ridică întrebări despre posibila conturare a unei noi înțelegeri de tip Ialta-2 între marile puteri nucleare

Trump, Xi și Putin / Foto: Agerpres
Întâlnirea tripartită Trump – Xi – Putin a fost despre cum cei doi mari prieteni ai președintelui Rusiei încearcă să salveze conducerea de la Moscova atât prin înlesnirea câștigării războiului ruso-ucrainean cât și în eventualitate prăbușirii regimului Putin. Dacă prima opțiune se manifestă, atunci se va ajunge la o înțelegere Ialta-2 între marile puteri nucleare. 

Pentru prima dată în mulți, chiar foarte mulți ani, relatările despre o întâlnire la vârf de securitate globală, au fost dificil de urmărit și de înțeles. Nu pentru că jurnaliștii nu-și făceau datoria, ci pentru că mesajele transmise de cei trei lideri nucleari mondiali nu spuneau nimic care să fie cu adevărat de interes pentru cei peste 8,3 miliarde de oameni de pe planetă.

Totuși, scopul scurtului summit America – China – Rusia poate fi înțeles din textul declarației oficiale privind a ce s-a convenit în cadrul întâlnirii Trump – Xi – Putin.

Declarația, pe lângă preambul, cuprinde patru teme asupra cărora există o convergență ridicată între administrațiile care conduc SUA, China și Rusia.

1. Reformarea ONU

„În calitate de membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, Statele Unite, Rusia și China s-au angajat să reformeze ONU, astfel încât aceasta să poată răspunde mai eficient provocărilor globale și să se conformeze misiunii sale fundamentale de pace și securitate internațională.”

Membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (CS al ONU) se presupune că sunt înțelepți. Rusia, unul dintre ei, desfășoară în prezent un război care are ca scop distrugerea statalității Ucrainei deși prin Memorandumul de la Budapesta se angajase să respecte suveranitatea Ucrainei. Iar acum Rusia vrea ea să reformeze ONU.

Ce ar putea urmări Rusia prin reformarea ONU altceva decât justificarea agresiunii ei? Poate oamenii înțelepți care vor reforma ONU în viitor, vor avea în vedere suspendarea statutului de membru permanent al CS al ONU pentru națiunile care declanșează războaie ilegale, indiferent câte arme nucleare au ele. 

ONU a apărut după Al Doilea Război Mondial. Reforma ONU ar trebui să înceapă după ce se termină coșmarul în care conducerea Rusiei a băgat întreaga lume și după ce s-au învățat toate lecțiile din acest război complet anacronic, unul de mentalitate de secol 18 – 19. Conducerea Rusiei este total contraindicată în a reforma ONU.

2. Stabilitatea furnizării de produse petroliere

„Cele trei țări intenționează să crească producția și furnizarea de produse petroliere rafinate în beneficiul tuturor națiunilor. Ele au reafirmat importanța unor fluxuri energetice stabile.”

Rusia este unul dintre marii furnizori de produse petroliere. Cu banii din aceste vânzări, conducerea Rusiei finanțează agresiunea asupra Ucrainei. Se observă că din nou în declarația comună apare o temă în favoarea Moscovei, un cadou făcut regimului Putin. Într-adevăr petrolul a adus prosperitate omenirii și în special națiunilor mari exportatoare a acestei resurse energetice.

Dar, Moscova a folosit abuziv și rău intenționat dependența Europei față de resursele energetice ale Rusiei. Și pe această dependență s-a bazat Rusia când a început războiul împotriva Ucrainei. Tema echilibrată de discuție ar fi fost despre cum națiunile, în general, să-și reducă dependențele de marile națiuni monopoliste pentru a se evita alte războaie. 

Atenție SUA că există o relație aproape simbiotică de dependență față de China în materie de anumite materii prime strategice. Va încerca Beijingul, la fel ca Moscova, să exploateze malign această dependență? Administrația Trump pare să încurajeze dependențele exact în momentul în care ele se manifestă ca factori destabilizatori, arătând adevărata față a conducerii unor națiuni.

3. Respectarea imunității funcționarilor statului

„Cei trei șefi de stat au recunoscut că principiul consimțământului statelor și respectarea imunităților funcționarilor statului sunt de o importanță capitală și au convenit că Curtea Penală Internațională și alte organisme similare nu trebuie să abuzeze de jurisdicția lor.”

Singura vizată serios de Curtea Penală Internațională este conducerea Rusiei pentru acuzații grave privind războiul ilegal împotriva Ucrainei. Din nou, administrațiile SUA și Chinei fac un cadou administrației Rusiei. Sau/și cumva Washingtonul și Beijingul au de gând și ele să lanseze în următorii ani războaie ilegale?

Referitor la limitarea acțiunilor Curții Penale Internaționale asupra cercetării penale privind deciziile luate de conducerile țărilor, se poate menționa că deciziile privind declanșarea de războaie trebuie cercetate cu mare atenție deoarece ele generează mari distrugeri pe planetă.

În plus, de ce conducerea SUA din anii 1940 au simțit nevoia să înființeze Tribunalul de la Nurenberg? Nu pentru a încerca să nu se mai repete ororile celui de-Al Doilea Război Mondial? Și acum, Washingtonul vrea să se elimine acest filtru de drept internațional care are rol de descurajare a agresiunilor?   

4. Încurajarea dialogului privind dezescaladarea nucleară

„Cei trei șefi de stat au reafirmat că un război nuclear nu poate fi câștigat și nu trebuie purtat niciodată. Cele trei țări vor purta un dialog privind reducerea riscurilor nucleare și prevenirea proliferării armelor nucleare.”

Eterna amenințare nucleară asupra celor mici este din nou fluturată, dar sub o formă insidioasă. Rusia are cel mai mare arsenal nuclear și lumea trebuie să o roage frumos să nu-l folosească. Cea mai utilă rugăminte pentru Mocova la momentul actual este ca lumea să îndeplinească cerința ei imediată privind Ucraina. Mai târziu, Moscova vede ea ce va face în funcție de cum se vor comporta cei care sunt în vizorul ei.

Din nou, administrațiile de la Washington și Beijing fac un cadou administrației Rusiei. Un răspuns viabil, care ar contribui semnificativ la dezescaladarea nucleară și totală, poate fi dat tot de experții în drept internațional pe baza unor principii clare de relații între națiuni, principii pe baza cărora să se elaboreze tratate internaționale privind aceste arme.

Concluzii:

Nu a fost un summit Ialta-2. Dar, a fost unul care să pună bazele unei noi înțelegeri Ialta-2. S-a discutat despre cum să se prezerveze  traiectoria imprimată omenirii de conducerea Rusiei prin agresiunea ei asupra Ucrainei. Este o traiectorie bazată pe forță în care puterile dominante militare fac noi legi în sferele lor de influență.

Națiunile care stau pasive și nu zic nimic, tocmai și-au delegat viitorul către cel puțin doi decidenți incapabili să mai înțeleagă realitatea deoarece s-au îndepărtat prea mult de ea. Conducerile Rusiei și Chinei se află de prea mult timp la putere pentru a fi capabile să privească lumea din multiple perspective.

În primul rând Moscova, dar într-o anumită măsură și Beijingul deoarece începe să manifeste tendințe agresive, filtrează realitatea doar din perspectiva supraviețuirii regimului aflat la conducere deși sunt conștiente de toate evoluțiile și suferințele pe care le produc la nivel global. 

Administrația Trump, într-adevăr nu se află de mult timp la putere dar, susținerea acordată regimului Putin și Strategia de Securitate a SUA ridică multe semne de întrebare despre cum înțelege Washingtonul că trebuie să arate viitorul umanității.

Deși nu se poate afirma cu certitudine care este jocul adevărat al administrației Trump, pe măsură ce evenimentele internaționale se derulează, Washingtonul se afundă singur tot mai mult în propaganda Moscovei și își îngustează paleta de opțiuni, putând ajunge până la a nu avea de ales.

De aproape doi ani, prin discuții cu Moscova în care s-a abținut să nu o critice, din motive doar de Washington știute, războiul ruso-ucrainean, pe care voia să-l oprească în 48 de ore, s-a prelungit, producând doar suferință și destabilizare globală. 

Aliații apropiați ai SUA i-au demonstrat clar administrației Trump cine este vinovat de acest război, dar administrația încă alege să nu-i asculte, În plus, aceste discuții sterile ale Washingtonului cu Moscova au validat conducerii Rusiei ideea că este bine să continue cu ceea ce face. Această declarație de la întâlnirea Trump – Xi – Putin a validat din nou conducerii Rusiei că duce un război just.

Întreaga istorie a umanității ne arată sensul evoluției: oamenii să fie cât mai liberi, dar și să țină cont de libertățile celorlalți. Imperiile au căzut unul după altul și prima națiune modernă – o uniune de state libere care este SUA, a apărut în secolul al 18-lea.

Ea rezistă și este un reper pentru întreaga umanitate. Cu siguranță, viitorul așa va fi, iar ultimele neo-imperii, care încă privesc pe ceilalți de sus și nici nu vor să stea la discuții cu ei, se vor moderniza și ele. Cum va fi privită din viitor activitatea administrației Trump care susține aceste neo-imperii?  

Notă:

Ce au ratat să discute cei trei lideri nucleari pentru a fi pace în lume?

Cum să i se impună Rusiei să oprească un război profund ilegal cu efecte umanitare și economice grave la nivel mondial? Cum să i se impună Iranului interdicția de a obține arme nucleare care destabilizează o întreagă regiune?

Cum să se eradicheze fundamentalismul din Orientul Mijlociu și extremismul în întreaga lume, aceastea fiind principalele instrumente prin care unii lideri, care se doresc globali, încearcă să destabilizeze omenirea pentru a-și atinge scopurile? 

Cum să se eradicheze foametea și bolile  din țările slab dezvoltate? Cum să se atenueze cât mai mult posibil discrepanțele sociale majore, inclusiv din țările dezvoltate, care sunt surse de destabilizare internă și care sunt folosite de politicieni populiști fără pregătire temeinică în a conduce națiunile lor? 

Cum să se rezolve problemele grave de șomaj care deja încep să apară ca efect al introducerii la scară largă a inteligenței artificiale? Și multe alte teme majore care trebuiau să fie discutate.

Ofițer analist în rezervă, cu o activitate de peste 30 de ani în cadrul M.Ap.N., pe parcursul căreia s-a specializat în telecomunicații, tehnologia informației și tehnica blindată. În prezent, este preocupat de analiza integrării elementelor de luptă moderne în fenomenul militar extins și în dinamica securității regionale, cu accent pe impactul noilor tehnologii asupra doctrinelor militare, procesului decizional și echilibrului strategic în zona Mării Negre.
Alte știri de interes