Polonia anunță producția de serie pentru drona Fly Focus Striker cu raza de acţiune de 1000 de km înainte ca armata să finalizeze testele
09 Septembrie 2026
Industria rusă de apărare a ajuns în punctul în care este nevoită să improvizeze pentru a susține ritmul războiului de uzură din Ucraina. Din cauza epuizării rapide a stocurilor de muniție cu rază lungă de acțiune, complexul militar-industrial de la Moscova reciclează tehnologie militară defensivă și o transformă în armament de atac. Direcția Principală de Informații a Ucrainei (GUR) a demontat și analizat o rachetă RM-48U, un proiectil asamblat din componentele unor rachete antiaeriene S-300 și S-400 scoase din uz.
Acest hibrid, botezat drept un „Frankenstein” balistic, demonstrează clar limitările capacității rusești de a produce rachete balistice dedicate și forțează adaptarea armamentului sol-aer pentru misiuni tactice de atac la sol.
Improvizațiile industriei militare ruse
Din punct de vedere al arhitecturii tehnice, racheta RM-48U are o singură treaptă și este propulsată de un motor cu combustibil solid, preluat direct de la interceptorul 48N6DM al sistemului S-400. Secțiunea din coadă aparține variantei de export 48N6E2, iar compartimentul instrumentelor de bord combină elemente de la rachetele 9M96 și 48N6E2. Focosul de 199 de kilograme eliberează fragmente cubice preformate pentru a spori distrugerea la punctul de impact.
Proiectilul atinge viteze cuprinse între Mach 4 și Mach 6, având o rază operațională de până la 400 de kilometri. Pentru a operaționaliza aceste rachete, armata rusă a constituit grupuri tactice speciale, utilizând ghidaj radio sau navigație prin satelit pentru loviturile executate în adâncimea teritoriului inamic.
Noua rachetă balistică derivată din sistemul S-400 funcționează cu microcipuri occidentale
Deși carcasa și propulsia rachetei sunt fabricate în Rusia, sistemul electronic de ghidaj depinde strict de importurile din statele occidentale și asiatice, tehnologia americană fiind dominantă. Analiza unităților electronice arată că 95 din cele 117 piese identificate în sistemele de navigație sunt fabricate în Statele Unite.
Restul pieselor și componentelor provin din Taiwan, Elveția, Germania, Olanda, Japonia și Coreea de Sud, fiind descoperită și o diodă laser produsă de compania franceză 3SP Technologies. Sistemul utilizează receptoare de navigație prin satelit Kometa-R12. Această radiografie tehnică demonstrează că un sistem balistic critic pentru ofensiva armatei ruse este complet dependent de componentele electronice provenite tocmai din țările pe care Moscova le consideră ostile.
Transformarea rachetelor antiaeriene în armament ofensiv cu rază medie de acțiune creează un precedent tactic periculos. Acest model de reciclare tehnologică devine o soluție directă pentru statele vizate de embargouri internaționale.
Informațiile militare ucrainene avertizează asupra probabilității ca procedurile de conversie a sistemelor S-300 și S-400 să fie transferate către aliații Moscovei. Un astfel de transfer tehnologic ar oferi Iranului și Coreei de Nord o metodă testată pe front pentru a-și crește propriile arsenale balistice prin reprofilarea unor rachete defensive declasate.
