Mesajul vine într-un moment în care dronele domină expoziția, iar războiul din Ucraina și crizele maritime din Marea Roșie și Golful Persic determină unele marine să își regândească structura de forțe și să reducă numărul navelor de suprafață de prim rang. Cluzel a avertizat că posibilitățile hibridizării nu trebuie supraestimate, întrucât pregătirea pentru o confruntare de mare intensitate cere menținerea instrumentelor esențiale ale puterii navale.
Pentru a-și păstra autonomia strategică și libertatea de acțiune, Franța își conservă capabilitățile de proiecție a forței și de descurajare reprezentate de portavioane de mari dimensiuni, submarine nucleare de atac și submarine purtătoare de rachete balistice din programul SNLE-3G.
Navele mari de suprafață rămân, în opinia amiralului, indispensabile pentru a asigura o putere de luptă ridicată pe mare deschisă, inclusiv pe vreme nefavorabilă. Deoarece automatizarea operării și mentenanței la bord are limite clare, Cluzel nu se așteaptă ca aceste platforme esențiale în descurajarea și lupta navală să devină fără echipaj în următoarele cinci decenii.
Unde vede Franța utilitatea dronelor maritime
Grup de lupta portavion francez Charles de Gaulle Sursa foto: Twitter
În viziunea franceză, odată cu înnoirea tuturor componentelor flotei sistemele fără echipaj devin tot mai importante în trei direcții:â
1. Adâncime tactică, prin extinderea razei de recunoaștere și supraveghere, pentru o înțelegere mai rapidă a situației, decizii mai rapide și un ritm operațional impus adversarului.
2. Creșterea capacității de autoapărare a navelor, în special de a face față atacurilor masive cu drone. Dronele proprii (contra-drone, CUAS) sunt folosite pentru a intercepta drone atacatoare, iar munițiile de tip loitering, care pot staționa în zonă înainte de a lovi, sunt folosite pentru a distruge vehiculele navale de suprafață fără echipaj ale adversarului. Astfel, o navă poate respinge un număr mai mare de ținte simultan, fără ca sistemele sale de apărare să fie depășite (saturate).
3. Creșterea capacității flotei de a lovi țintele adversarului și de a-și atinge scopurile în luptă, de la cele tactice (distrugerea unor nave sau a unor poziții) până la cele strategice (câștigarea controlului asupra unei zone maritime). Dronele extind raza de lovire a flotei putând ajunge la ținte aflate departe de nave, pot furniza navelor cu date esențiale pentru executarea loviturilor precise și pot fi lansate în număr mare pentru a copleși apărarea adversarului. Navele de luptă cu echipaj rămân nucleul formațiunii, iar dronele le multiplică forța de lovire, fără ca echipajele să fie expuse direct.
De la doctrină la fapte
Portavionul francez Charles de Gaulle, sursă foto: Agerpres
Parisul încearcă să transforme această viziune într-un program coerent de dezvoltare. Pe 3 noiembrie, tot în cadrul Euronaval, ministrul francez al Apărării, Catherine Vautrin, a semnat împreună cu organizația industriei navale GICAN un pact pentru dezvoltarea dronelor navale de apărare. Coordonat de Direcția Generală pentru Armament (DGA), mecanismul urmărește să apropie cerințele operaționale ale Marinei de capacitățile industriei și să pregătească producția în volume suficiente pentru necesitățile unui conflict de mare intensitate.
Programul are deja un calendar de implementare. Primele achiziții, prevăzute pentru 2027, vizează drone de anduranță care pot fi îmbarcate pe nave și industrializarea muniției navale teleoperate SMOKERS. O etapă ulterioară, anunțată pentru 2028, include sistemul autonom de suprafață DANAÉ și dezvoltarea unor capacități dedicate de comandă și control.
Experiența din Marea Roșie a arătat că interceptarea unor drone relativ ieftine cu rachete antiaeriene performante poate genera un dezechilibru major între costul atacului și cel al apărării. În decembrie 2023, fregata franceză Languedoc a utilizat rachete Aster 15 (peste 1 milion euro/bucată) împotriva unor drone houthi te itp Shahed (sub 40 mii euro/bucată). Ministerul francez al Forțelor Armate a comunicat în martie 2024 că fregatele dislocate în zonă (Languedoc, ulterior înlocuită de Alsace și Lorraine) au lansat împreună 22 de rachete Aster 15/30, ridicând costurile de autoapărare la o sumă uriașă.
Conceptul SCX26, prezentat de Naval Group la Euronaval, ilustrează o arhitectură care să răspundă unor astfel de situații. Este vorba despre o navă de suprafață grea, cu echipaj, de aproximativ 8.000 de tone, dotată cu 96 de celule de lansare verticală și spații destinate dronelor aeriene, de suprafață și submarine.
SCX26 este un concept industrial, nu un proiect de navă aprobat pentru construcție, dar indică direcția în care Naval Group vede evoluția viitoarelor nave de luptă, mai exact platforme care nu își folosesc doar propriile arme și senzori, ci devin și centre de comandă și desfășurare pentru sisteme autonome operate la distanță.
În esență, Franța nu urmărește o marină în care dronele înlocuiesc navele, ci una în care navele cu echipaj controlează și coordonează un număr tot mai mare de sisteme autonome. Obiectivul este extinderea razei de acțiune, a capacității de supraviețuire și a puterii de foc a flotei, fără abandonarea platformelor care asigură proiecția strategică și descurajarea nucleară.