Frontul ucrainean nu mai poate fi ținut cu metode sovietice și decizii luate din birouri: Fostul comandant al armatei ucrainene cere o schimbare totală de strategie militară

În continuare redăm integral mesajul lui Zalujnâi, care deține în prezent funcția de Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în Regatul Unit al Marii Britanii. Între paranteze am adăugat titluri/sinteze numerotate de capitole, care nu există în versiunea originală a articolului. Războiul care a schimbat totul. Despre greșelile istorice, rolul progresului și noua lume

(1. Războiul ruso-ucrainean reprezintă un moment istoric care are o pondere covârșitoare, comparativ cu alte evenimente prezente, în a stabili cum va fi viitorul Europei și al lumii.)

Războiul ruso-ucrainean a devenit primul mare război desfășurat pe teritoriul Europei care nu are precedent după cel de-Al Doilea Război Mondial și face deja parte din istoria omenirii.

Aceasta nu este doar o istorie a evenimentelor, a faptelor și a numărului de victime. Este și istoria oamenilor care s-au aflat în spatele tuturor acestora și care încă nu știu că se află deja acolo, în istorie – o istorie nemiloasă față de sentimentele omenești.

(2. Lașitatea marilor puteri, și nu doar a lor, a dus la începerea războiului și tot aceeași lașitate face imposibilă încheierea lui.)

Totuși, astăzi, această istorie abia se scrie. Ea va fi recitită și studiată mult mai târziu, peste aproximativ 50 de ani, când ultimii martori ai celor întâmplate vor intra ei înșiși în istorie, pentru a le permite altor oameni să tragă concluzii cu mintea rece și să nu mai repete niciodată aceleași greșeli. Să le ofere posibilitatea de a intra în istorie, nu de a se împotmoli în ea. Pentru că tocmai greșelile care au dus la acest război au făcut imposibilă încheierea lui la timp și, cel mai important, nu au permis anticiparea consecințelor sale.

Nu este doar un război care a schimbat multe lucruri. În realitate, el a schimbat ceea ce era esențial – ordinea mondială, în aplauzele absurdului și ale ciudățeniei. Ordinea mondială construită cu propriul sânge de bunicii noștri, cu peste 80 de ani în urmă, și pe care noi, cei care încă mai citeam cărți, nu am avut puterea să o păstrăm.

Este un război care, asemenea celui de-Al Doilea Război Mondial, a început din cauza lașității celor care, la acel moment, nu erau încă omorâți. Ei considerau că cel mai bine este să nu deranjeze fiara.

Este un război care s-ar fi putut încheia cu pierderi mult mai mici, dar aceiași oameni care se temeau că fiara nu își va potoli apetitul și îi va ataca și pe ei s-au prefăcut pur și simplu că acelea nu sunt liniile lor roșii. Pentru că lucrul cel mai important era evitarea unui război nuclear.

Un război care, în cele din urmă, a devenit teatrul compasiunii față de uciderea zilnică a unei întregi națiuni care se sufocă în propria corupție.

(3. Pe de o parte, lașitatea unor lideri, motivată de ei prin faptul că războiul nu-i privește, și, pe de altă parte dorința de îmbogățire rapidă a altora duc la perpetuarea războiului.) 

Și, mai ales, este un război care s-a lăsat pe mâna specialiștilor în marketing și a afaceriștilor, care, din lipsă de înțelegere și de strategii, nu fac decât să-i alimenteze focul prin câștiguri rapide, lăudându-se tot mai mult cu dezvoltarea accelerată a progresului tehnologic.

Un război care a surprins, pentru că progresul nu există pentru a contura perspectiva încheierii lui, ci tocmai pentru a-i asigura continuarea. Pentru unii, aceasta este garanția că războiul nu îi privește, iar pentru alții – un mod de existență și de câștig.

Un război în care, strategia și deciziile globale au rămas în istorie chiar în plină desfășurare a lui. Și da, istoria nu va ierta acest lucru, pentru că în spatele tuturor acestor lucruri se află oameni, nu mașini.

Aceasta este semnificația actualului război pentru istoria omenirii.

Totuși, atunci când vorbim despre progres ca drum spre victorie și spre încheierea războiului, trebuie să ne amintim că arta militară are propria sa știință, construită istoric și bazată în continuare pe anumite legități, indiferent de conținutul cu care este umplut TikTok-ul. Din păcate, înțelegerea acestui lucru, inclusiv din cauza aceluiași progres, devine accesibilă unui cerc tot mai restrâns de oameni, iar noi nu reușim să ajungem la cei a căror strategie se reduce la vizualizări pe rețelele sociale și la următoarea știre spectaculoasă.

(4. Erorile liderilor politici și militari de talie mondială din perioada postbelică și, în special a celor de după 1990, au facilitat începerea războiului ruso-ucrainean.)

Tocmai încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial a determinat două lucruri importante care vor fi caracteristice și pentru încheierea acestui război, care continuă neîncetat să ia amploare.

Încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial a stabilit locul și momentul începerii următorului război, precum și formele și modalitățile prin care acesta urma să înceapă. Iar dacă primul aspect nu reprezintă decât repetarea greșelilor de către politicieni și alegătorii lor, cel de-al doilea aparține fără îndoială progresului științifico-tehnic, care va exploata inevitabil aceste greșeli.

De aceea, atât începutul expansiunii, cât și refacerea imperiului rus au început sub forma unui război asemănător, în multe privințe, marilor conflicte ale secolului XX, bazându-se tocmai pe experiența celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu există nimic surprinzător sau lipsit de logică în acest lucru, cu excepția faptului că exista posibilitatea pregătirii pentru el – fie și numai pentru a-l evita, chiar dacă doar pentru o perioadă.

(5. Există în rândul liderilor militari din marile armate ale lumii o întârziere, suficient de mare pentru a fi îngrijorătoare, a înțelegerii formelor, mijloacelor și procedeelor războiului ruso-ucrainean.) 

Mai târziu, în vara anului 2023, când operațiunile militare de pe teritoriul Ucrainei căpătau un caracter de masă și impuneau supraviețuirea pe câmpul de luptă, roata progresului, după aproape 80 de ani de stagnare, a început din nou să se miște.

Primele mele reflecții despre acest lucru, din toamna anului 2023, au provocat reproșuri politice chiar în Ucraina și o neînțelegere totală din partea reprezentanților fostelor armate de prim rang ale lumii.

Astăzi, în Ucraina, este avantajos din punct de vedere politic și financiar să renunți la comerțul cu perdele și să devii reprezentant al tehnologiei. Cei care, în urmă cu doar trei ani, îmi formulau reproșuri, astăzi ne asigură că tehnologia este singura lor soluție corectă.

Astăzi, fiecare expoziție de armament seamănă în același timp cu o scenă dintr-un film SF și cu un muzeu al războaielor din trecut. Dar, atunci toți gândeau altfel. Cu excepția progresului, care lua amploare și aștepta apariția unui nou imperiu capabil să îl tempereze. Din păcate, lucrurile nu s-au petrecut astfel.

Progresul a devenit accesibil și inamicilor noștri, așa cum s-a întâmplat acum aproape 100 de ani – de la Verdun și Somme până la Robotîne și Bahmut. Nu este nimic nepotrivit în această analogie.

(6. Mentalitățile învechite întârzie atât modernizarea armatelor din țările lumii libere cât și  recunoaștearea nevoii unei noi abordări privind arhitectura de apărare continentală și mondială.)

După ce a încremenit, frontul a readus la viață nu ororile industriale, ci ororile tehnologice. Și, din nou, nimic surprinzător nu s-a întâmplat în evoluția artei militare. Singurul lucru surprinzător este că, la fel ca în 2023, folosirea acestor legități continuă să fie dezavantajoasă din punct de vedere politic la noi și imposibilă din punct de vedere financiar pentru fostele armate de prim rang ale lumii.

La fel s-a întâmplat cândva cu cavaleria și cu celebrii pantaloni roșii ai soldaților unei anumite armate înainte de Primul Război Mondial, care ar fi trebuit să-i ajute împotriva puștilor cu repetiție, a mitralierelor, a artileriei cu rază lungă de acțiune și a folosirii pulberii fără fum – inventată chiar acolo –, iar ulterior împotriva tancurilor și aviației. Generația mea știe cum s-a terminat totul.

Iar astăzi, iluziile actuale privind securitatea colectivă sunt privite, asemenea acelui soldat de acum peste 100 de ani, în manta albastru-închis și pantaloni roșii, în pofida faptului că reprezintă o țintă evidentă pe câmpul de luptă, aproape ca un simbol național și un motiv de mândrie națională.

(7. Esența războiului, care este de fapt atitudinea distructiv-totală a agresorului, nu s-a schimbat.) 

Acest război a schimbat, desigur, formele și modalitățile de purtare a lui, dar i-a păstrat neschimbată esența. Este un act de violență, numai că acum este o violență exercitată asupra unei întregi țări.

O violență care, asemenea celei din Al Doilea Război Mondial, îi pune pe același plan pe infanteristul care fizic nu își mai poate părăsi tranșeea și pe copilul nou-născut aflat în cealaltă parte a țării. Pentru că amândoi se află permanent în vizorul celui care vrea să-i ucidă.

Aceasta este tehnologia războiului de astăzi: ea transformă întreaga țară într-un uriaș câmp pârjolit, care nu cruță pe nimeni – nici pe cel aflat în tranșee, nici pe cel aflat într-un supermarket, într-un loc pașnic. Totul este ca înainte, însă procesul bombardamentului s-a schimbat, devenind mai eficient și, ca urmare, mult prea crud.

(8. Însă, tehnologiile de război s-au schimbat iar ritmul lor de schimbare este unul foarte mare. Războiul ar trebui să transforme rapid tehnologiile câștigătoare în sisteme, strategii și doctrine, dar….)  

Înțeleg oare acest lucru cei care mută tancurile și artileria mai aproape de zona de criză? Probabil că nu. Pantalonii roșii nu i-au învățat nimic.

Acesta nu mai este un război al dronelor. Cineva se înșală grav, cu vreo trei ani, dacă încă se gândește la drone în acest fel. Ele, ca atare, pur și simplu nu mai există. S-au transformat în tipuri de armament cunoscute nouă din trecut, dar reducând costul, sporind accesibilitatea și crescând eficiența.

Este corect să considerăm că, în 2026, asistăm la un război al tehnologiilor – și nu numai. Este, de asemenea, un război al strategiilor și doctrinelor, care se modifică neîncetat sub presiunea progresului. De aceea, este o mare greșeală să ne concentrăm asupra unor tehnologii separate și asupra promovării lor doar ca arme care completează strategia sovietică și care, desigur, au nevoie tot de executanți de tip sovietic. Arme care trebuie produse la timp și vândute profitabil și, de preferință, utilizate pentru a elibera măcar o anumită porțiune de teritoriu.

(9. Însă, noile tehnologii sunt întrebuințate în război fără a se ține cont de legitățile războaielor, reguli validate și învățate cu greu de-a lungul secolelor de confruntare violentă la cel mai înalt nivel.)

Tocmai dorința de a elibera teritorii și de a le menține prin metode și strategii sovietice, dar utilizând arme noi, a împins mobilizarea într-o fundătură. Mobilizarea oferea o singură șansă, însă numărul celor dispuși să o folosească devenea din ce în ce mai mic. Pentru că noi nu putem susține un război al mașinilor împotriva unei uriașe țări sovietice, unde oamenii sunt transformați, de fapt, în mașini și aruncați în luptă împotriva unor mașini adevărate. Blestematul marketing care ucide.

Pentru că, recunoscând tehnologiile drept arme noi, trebuie să ne amintim legitățile evoluției artei militare și, pornind de aici, să dezvoltăm noi forme și modalități de utilizare a acestora. Abia după aceea trebuie realizate modificările organizaționale în structura Forțelor Armate care utilizează aceste arme noi, în noile forme și modalități de întrebuințare. Tocmai aici își găsește locul mobilizarea, ca parte a unei noi strategii bazate pe arme noi și, în mod esențial, pe forme și metode noi de întrebuințare, nu sovietice.

(10. Ucraina, și nu doar ea, are nevoie de o nouă doctrină de război care să promoveze transformarea rapidă. Doctrina trebuie să reunească resursele, economia, tehnologia și arta războiului.)

Numai astfel poate fi abordată perfecționarea mobilizării și, mai ales, crearea unei presiuni sistemice și a unui avantaj asupra adversarului. Desigur, în prezent acest lucru necesită timp. Aceste schimbări sunt absolut ireversibile și privesc purtarea războiului la toate nivelurile: tactic, operativ și strategic, precum și construcția complexului militar-industrial.

Este logic că toate acestea duc inevitabil la apariția unui cuvânt care astăzi li se pare ciudat unora – doctrină. Tocmai doctrina reprezintă baza exercitării unei influențe sistemice asupra adversarului și modelează strategia orientată exclusiv spre victoria viitoare. La cine vedem astăzi această influență sistemică și cine este mai aproape de propria victorie rămâne, din motive de corectitudine politică, o întrebare deschisă. Totuși, în Ucraina, acest lucru poate fi evaluat destul de clar prin amploarea și caracterul sistematic al atacurilor, precum și prin durata alertelor aeriene. Iar frontul înghețat cu siguranță nu îi poate liniști pe cei care îl privesc doar prin prisma zonelor operaționale.

(11. Guvernele și alianțele trebuie să se unească în jurul tehnologiilor câștigătoare și să le transforme în sisteme la scară mare și doctrine de război.)

Este regretabil că mulți încă nu conștientizează – sau poate nu vor să conștientizeze – amploarea acestor schimbări. Dar acest lucru nu poate opri în niciun fel progresul științifico-tehnic și evoluția artei militare.

Vechile reguli nu mai funcționează. Războiul ruso-ucrainean demonstrează acest lucru în fiecare zi și îl vor demonstra inevitabil toate noile conflicte majore care vor izbucni pe fondul reconfigurării vechii ordini mondiale.

Problemele adaptării la noile condiții, precum creșterea potențialului și accesibilității mijloacelor de lovire, introducerea sistemelor robotizate și a inteligenței artificiale, protejarea logisticii și a porturilor, asigurarea unor comunicații eficiente și neîntrerupte, tehnologiile spațiale, dimensiunea digitală a securității, precum și modificarea pregătirii personalului în conformitate cu cerințele și provocările noului război – nu mai sunt probleme care să stea astăzi în fața armatelor statelor, pentru că acestea, prin definiție, ar trebui deja să fie pregătite. Sunt probleme ale guvernelor și alianțelor, care trebuie să se unească în jurul tehnologiilor menite să le protejeze propriul viitor.

Războiul modern necesită doctrine noi. A privi pasiv progresul științifico-tehnic rapid și a fi incapabil să creezi aceste doctrine este atât de lipsit de viziune, încât cu greu va permite renunțarea la aceiași „pantaloni roșii” și înțelegerea viitorului. Unii încă mai cred că acum pot construi o doctrină cu adevărat eficientă de utilizare a dronelor și roboților, iar alții cred că acest lucru este imposibil.

Între timp, războiul tehnologiilor se desfășoară deja, iar Ucraina resimte deja presiunea sistemică rezultată nu doar din introducerea tehnologiilor, ci și dintr-o nouă abordare doctrinară privind utilizarea lor, incluzând producția și cercetarea ca parte integrantă a strategiei. Tocmai acest lucru îi permite Rusiei să ne transmită ultimatumuri prin intermediul unor intermediari cunoscuți.

(12. Experții militari ucraineni de nivel înalt trebuie sprijiniți să-și facă treaba. Ei sunt cei care pot înțelege cel mai bine care sunt cerințele pentru noua abordare doctrinară, una rapid transformațională, care permite câștigarea războiului prin punerea de presiune pe Rusia.)

Tocmai acest lucru este orientat către și poate conduce la o întreagă serie de crize. În pofida faptului că, într-o țară aflată în război, unora încă li se pare amuzant, majorității oamenilor nu trebuie să li se explice despre ce fel de crize este vorba. Reamintesc că războiul de uzură nu înseamnă doar bătălii, ci și fracturi sociale. Esențial este cine le va provoca primul.

Și, dacă toate acestea sunt evidente, atunci de ce legile războiului cedează din nou locul prognozelor, iar strategia – marketingului? Pentru că identificarea tendințelor generale în scopul unor prognoze aproximative este tocmai ceea ce are nevoie marketingul de culise. Repede și în cantitate mare. Dar dacă toate acestea creează o presiune sistemică asupra Rusiei sau, dimpotrivă, amplifică presiunea sistemică exercitată de Rusia asupra noastră rămâne, deocamdată, o întrebare fără răspuns, deși căile de înțelegere sunt mai mult decât evidente.

Prin urmare, pentru găsirea unei ieșiri din această situație absolut firească, este necesară înțelegerea modului în care poate fi identificat și pus în aplicare un răspuns sistemic la presiunea Rusiei. Acest răspuns sistemic trebuie să se bazeze pe construirea unei asemenea strategii în care producția comună și introducerea unor noi soluții tehnologice să devină parte a unor măsuri sistemice atât pentru apărare, cât și pentru influențarea capacității Rusiei de a continua războiul.

(13. Una dintre resursele importante pentru Ucraina, dar nu doar pentru ea, rămâne alianța.)

În acest scop, desigur, rămâne actuală căutarea unor alianțe bazate pe resurse și tehnologie, capabile să asigure această producție, inclusiv pentru satisfacerea propriilor nevoi de apărare. Această producție trebuie integrată doctrinar într-o strategie a victoriei, în cadrul căreia nu se fabrică un model miraculos de armament, ci întregul arsenal nou necesar, inclusiv mijloace cu destinație civilă, în concordanță cu condițiile impuse de progres.

(14. Oamenii mor în Ucraina cât timp liderii nu înțeleg că trebuie să acționeze urgent.)

Ucraina și Rusia s-au transformat în poligoane de testare în timp real. De aceea, analiza și înțelegerea acestei noi logici a războiului trebuie să contribuie nu numai la formarea unor noi doctrine, tactici și strategii, ci, înainte de toate, să ofere o viziune asupra modului în care poate fi păstrată pacea și liniștea oamenilor, cât timp noi, ucrainenii, plătim pentru aceasta cu propriul sânge.