Europa vrea să negocieze direct cu Iranul accesul prin Strâmtoarea Ormuz

Potrivit publicației italiene La Repubblica, liderii principalelor instituții europene — Comisia Europeană și Consiliul European — discută informal despre deschiderea unui canal diplomatic direct între Uniunea Europeană și Teheran. Ideea de bază este simplă: Iranul nu va ceda controlul strâmtorii americanilor, dar ar putea fi dispus să negocieze un aranjament separat cu europenii, care să permită navelor „sub pavilion european" să treacă nestingherite.

„Strâmtoarea Ormuz, ca orice altă rută maritimă, este un bun public al întregii umanități. Libertatea de navigație trebuie restabilită."— Kaja Kallas, șefa diplomației europene

De ce este atât de complicat

Calea diplomatică pe care o explorează Bruxellesul este plină de obstacole. Cel mai mare dintre ele este chiar o decizie recentă a Uniunii Europene care, pe 19 februarie 2026, a înscris oficial Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice — forța militară de elită a Iranului, cunoscută sub acronimul IRGC — pe lista europeană a organizațiilor teroriste. 

Decizia, luată în unanimitate de cele 27 de state membre după reprimarea violentă a protestelor din Iran, a declanșat o reacție furioasă din partea Teheranului. Iranul a răspuns declarând la rândul său armatele europene drept „organizații teroriste". Într-o astfel de atmosferă, deschiderea unor negocieri este extrem de dificilă, chiar dacă urgența energetică împinge în direcția dialogului.

Un alt obstacol major este lipsa unității în interiorul Uniunii Europene. Nu toate cele 27 de state membre sunt de acord cu ideea unor tratative directe cu Teheranul, mai ales în condițiile în care conflictul militar nu s-a oprit. 

Cancelarul german Friedrich Merz a rezumat poziția multor guverne europene spunând că Germania ar putea contribui la redeschiderea rutelor maritime, dar „numai după ce armele tac". 

Șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a recunoscut că nu există „niciun apetit" pentru escaladare militară, dar nici un consens clar privind dialogul cu Teheranul.

Pe deasupra, Iranul a complicat și mai mult lucrurile propunând un sistem de taxe de tranzit — câte un dolar pe fiecare baril de petrol transportat — sume plătite în yuani chinezești sau criptomonede, ocolind astfel sistemul financiar occidental. Comisia Europeană a respins această propunere ca ilegală, invocând Convenția ONU privind dreptul mării, care interzice taxele de simplu tranzit printr-o strâmtoare internațională.

Pe 8 aprilie 2026, SUA și Iranul au convenit, prin medierea Pakistanului, un armistițiu de două săptămâni. Totuși, la 9 aprilie, strâmtoarea era în continuare blocată, după ce Iranul a suspendat implementarea acordului pe motiv că Israelul a continuat atacurile în Liban.

O Europă singură, între Trump și Iran

Europa se află într-o poziție incomodă. Președintele american Donald Trump a cerut aliaților NATO să trimită nave de război pentru a forța redeschiderea strâmtorii — cerere pe care europenii au refuzat-o aproape în bloc. 

Marea Britanie, Germania, Olanda și Austria au declarat că nu vor participa la operații militare active. „Ce ar putea face câteva fregate europene pe care marina americană, cea mai puternică din lume, nu o poate face?" a întrebat retoric ministrul german al apărării, Boris Pistorius.

 Între timp, Trump a propus și o „asociere" cu Iranul pentru a percepe taxe de tranzit, idee pe care Bruxellesul a respins-o de asemenea ca ilegală.

Ironia situației este că tocmai această înstrăinare față de Washington ar putea oferi Europei o marjă de manevră diplomatică pe care americanii nu o au. Iranul a semnalat, prin vocea ministrului său de externe Abbas Araghchi, că dorește să discute cu capitalele europene — Berlin, Paris și Londra. 

Dacă această fereastră diplomatică se va concretiza sau va rămâne o simplă intenție depinde în mare măsură de evoluția armistițiului fragil din aceste zile.