Dronele ucrainene ajung în Siberia: Rusia, întinsă pe un front de mii de kilometri

Pe lângă loviturile de mare adâncime, Ucraina continuă o campanie paralelă, concentrată pe sudul ocupat și pe Crimeea, la distanțe de 80–240 de kilometri. Combinația celor două tipuri de atacuri - apropiate și îndepărtate - pune o presiune constantă pe sistemul de apărare rus, obligat să reacționeze pe fronturi geografic foarte diferite.

Lovitura de la Omsk schimbă regulile jocului

Pe 6 iulie, drone ucrainene au reușit să lovească cea mai mare rafinărie de petrol a Rusiei, aflată în orașul siberian Omsk - la aproape 2.400 de kilometri de linia frontului, scrie WSJ.

Apărarea antiaeriană era practic absentă acolo, pentru că autoritățile ruse considerau zona prea îndepărtată pentru a fi vulnerabilă. Atacul a arătat însă că raza de acțiune a dronelor ucrainene, estimată de producătorul Fire Point la până la 3.400 de kilometri, depășește cu mult limitele la care Rusia își organizase până acum apărarea.

Analiștii citați de presa occidentală consideră momentul un punct de cotitură: pentru prima dată, nucleul industriei petroliere și gaziere din Siberia de Vest - alături de sute de obiective militare din estul îndepărtat al Rusiei - intră în raza de acțiune a atacurilor ucrainene, într-un moment în care apărarea antiaeriană rusă este deja suprasolicitată de o campanie constantă de drone și rachete.

Harta țintelor: de la Marea Neagră, la Arctica

Lista obiectivelor aflate acum, teoretic, la îndemâna dronelor ucrainene s-a extins considerabil:

Omsk (Siberia de Vest). Cea mai mare rafinărie rusă, lovită pe 6 iulie, la aproape 2.400 km distanță;

Saratov. Rafinăria locală și-a oprit complet activitatea după un atac pe 8 iulie, care a scos din funcțiune singura unitate primară de rafinare a uzinei, cu o capacitate de 20.000 de tone pe zi. Uzina procesa anual circa 2,2% din tot petrolul rafinat în Rusia, notează Reuters;

De asemenea, în noaptea de 7 spre 8 iulie, dronele au atacat complexul petrochimic Nizhnekamsk din Republica Tatarstan. Pe lângă această uzină, a fost atacată și rafinăria de petrol TANECO.

Regiunea Krasnodar. Rafinăria Ilsky, una dintre cele mai mari din sudul Rusiei, cu o capacitate de aproape 6,6 milioane de tone pe an, a fost lovită pentru cel puțin a 17-a oară de la începutul războiului, ultima dată în noaptea de 10 iulie, relatează presa ucraineană care citeză canalele de Telegram din Federație;

Taganrog (regiunea Rostov) . Un terminal portuar folosit pentru transbordarea produselor petroliere de pe calea ferată pe nave a fost cuprins de flăcări în urma unui atac care, potrivit localnicilor, a durat toată noaptea;

Tver. Un depozit important de combustibil a fost incendiat, iar autoritățile din regiunea Stavropol au declarat stare de urgență.

Cozi la benzină și rafinării oprite

Consecințele acestei campanii se văd deja în economia internă rusă. Toate rafinăriile mari din partea europeană a Rusiei au fost afectate în acest an, iar producția de benzină a scăzut cu cel puțin un sfert. Rezultatul: cozi, penurii și raționalizare a combustibilului în mai multe regiuni. Se conturează acum și o criză de motorină, după ce Moscova a anunțat recent o interdicție de export.

Economiști ruși avertizează că lipsa combustibilului va afecta nu doar armata, ci și aprovizionarea cu bunuri de consum, inclusiv alimente, fermierii resimțind deja dificultăți legate de carburanți. Subvențiile necesare pentru a menține prețurile combustibilului la un nivel suportabil ar putea ajunge la câteva miliarde de dolari lunar, exact în perioada în care veniturile din exportul de petrol se erodează.

Miza politică din spatele loviturilor

Atacurile sunt justificate prin faptul că infrastructura energetică rusă alimentează direct mașina de război și reprezintă o sursă esențială de finanțare pentru Moscova.

Oficiali ucraineni și occidentali speră că presiunea cumulată - economică, militară și socială - ar putea, la un moment dat, poate chiar în acest an, să-l determine pe Vladimir Putin să reconsidere continuarea războiului.

Rămâne de văzut dacă rafinăriile rusești, descrise deja de mai mulți analiști drept „călcâiul lui Ahile” al economiei de război a Kremlinului, vor rezista unei presiuni tot mai extinse geografic și tot mai greu de anticipat.