EXCLUSIV Avem informații noi: Se vor integra inclusiv sisteme antidronă Gokdeniz pe corveta August Roman. Ar putea România opta pentru o a doua navă Hisar din Turcia?
17 Octombrie 2026
Efortul Federației Ruse de a relansa producția de serie a bombardierului strategic supersonic Tu-160M a obligat industria militară de la Moscova să intre într-un amplu proces de reconstrucție tehnologică a uzinelor de aviație, după multe decenii în care cele mai complexe și importante capacități de asamblare au fost abandonate.
Declarațiile recente făcute de Iuri Abrosimov, directorul general al companiei Tupolev din cadrul consorțiului de stat United Aircraft Corporation (UAC), confirmă că principala dificultate a proiectului nu a fost proiectarea aeronavei, ci refacerea de la zero a lanțurilor de furnizori și a proceselor industriale de bază la Uzina de Aviație din Kazan (KAZ).
Pentru a putea produce din nou celulele de mari dimensiuni din titan specifice bombardierului, fabrica a fost nevoită să reinstaleze și să recalibreze instalații industriale grele, precum cele de sudură cu fascicul de electroni și cuptoarele speciale de recoacere în vid, echipamente fără de care prelucrarea grinzilor centrale de susținere a aripilor cu geometrie variabilă este imposibilă.
Electronică modernizată în proporție de 80% pe o structură din anii '80
Deși noul model păstrează silueta aerodinamică exterioară dezvoltată în perioada sovietică, proiectul Tu-160M presupune modificarea a circa 80% din sistemele interne ale aeronavei. Conducerea UAC susține că a introdus o arhitectură electronică modulară, care a înlocuit integral vechile calculatoare analogice de la bord, sistemele de navigație, echipamentele de război electronic și sistemele de control ale armamentului, alături de montarea unor versiuni modernizate ale motoarelor Kuznetsov NK-32.
Această configurație modulară este gândită teoretic pentru a permite schimbarea punctuală a subsistemelor pe măsură ce acestea devin uzate moral, fără a necesita reproiectarea întregului aparat. În ciuda acestor specificații care apar pe hârtie, trecerea la producția efectivă s-a lovit de incapacitatea cronică a industriei ruse de a asigura fluxurile constante de materii prime, semifabricate și componente electronice avansate, într-un moment în care accesul la tehnologii occidentale este blocat de regimul internațional de sancțiuni.
Cel mult două avioane pe an la fabrica din Kazan
Calendarul real al programului de modernizare de la Kazan demonstrează decalajul major dintre discursul oficial al Moscovei și capacitatea de execuție din vechile hale industriale. Decizia Ministerului rus al Apărării de a reporni liniile de asamblare a fost luată încă din anul 2016, iar planul inițial prevedea finalizarea modernizării tuturor secțiilor și atelierelor uzinei până în 2020.
Termenul a fost depășit cu mult pe fondul unor dosare penale pentru fapte de corupție, deturnare de fonduri și întârzieri în livrarea utilajelor, situație care a forțat uzina să susțină lucrările ulterioare din resurse financiare proprii. Abia între anii 2016 și 2024 compania a reușit să modernizeze aproximativ zece ateliere de producție, dintre care ultimele trei au fost declarate operaționale în vara anului 2024, la patru ani după termenul limită stabilit inițial de guvernul de la Moscova.
Problemele de ritm se reflectă direct în livrările către Forțele Aerospațiale Ruse. Dacă planurile de pornire vehiculau o comandă de 50 de bombardiere strategice noi, contractul ferm semnat de Ministerul Apărării pentru intervalul 2018–2027 a redus această țintă la doar 10 aparate Tu-160M.
Primul bombardier asamblat de la zero după anii 1990 a efectuat primul zbor abia în ianuarie 2022, iar termenele de livrare au fost amânate succesiv. În 2023, ministerul promitea recepția a patru aparate până la finalul anului, dar livrarea a fost împinsă pentru 2024.
În decembrie 2024, ministrul Apărării, Andrei Belousov, a promis din nou că armata va primi patru aeronave Tu-160M pe parcursul anului 2025. În realitate, până la finalul acelui an, armata rusă a anunțat oficial preluarea a doar două bombardiere, fără a clarifica dacă acestea erau celule de zbor fabricate integral de la zero sau doar fuzelaje vechi din perioada sovietică, conservate în depozite și modernizate ulterior.
Reconstrucția halelor de asamblare și achiziția de mașini-unelte nu rezolvă problema de fond a sectorului militar rus de aviație strategică, deoarece deficitul acut de ingineri și muncitori specializați capabili să opereze tehnologii complexe de prelucrare a metalelor grele, alături de dependența persistentă de furnizorii de subansambluri.
În timp ce atacurile pe care ucrainenii le execută in adâncimea teritoriului rus au demonstrat că bombardierele cu rază lungă de acțiune pot fi distruse sau avariate direct pe platformele de la sol, uzina din Kazan reușește să finalizeze cel mult unul sau două aparate pe an. Această rată scăzută de producție arată că refacerea capacităților industriale anunțată de Moscova rămâne un proces lent, incapabil să asigure într-un termen predictibil înlocuirea pierderilor și creșterea flotei strategice a Rusiei.
