De ce nu mai poate conta Germania pe sprijinul militar al SUA: Germanii investesc 150 de miliarde de euro anual pentru a forma cea mai mare armată din Europa
06 Martie 2026
Decizia Elveției de a reanaliza achiziția unui al doilea sistem de apărare aeriană, de preferință european, marchează sfârșitul iluziei că dependența totală de lanțurile de aprovizionare americane rămâne o strategie garantată. Consilierul federal pentru apărare, Martin Pfister, a confirmat pentru presa elveţiană că livrarea sistemelor Patriot va întârzia între patru și cinci ani, deoarece Statele Unite a prioritizat livrările către Ucraina și Orientul Mijlociu.
Această amânare forțează Berna să caute soluții de rezervă în Europa pentru a închide vulnerabilitățile majore din arhitectura sa de securitate. Actualul context de securitate indică faptul că statele care se bazează pe un singur furnizor extern de armament riscă să rămână descoperite în momente de criză globală.
Eșecul calendarului de livrare pentru sistemele Patriot este dublat de o creștere substanțiala a costurilor, care ar putea atinge 50% din prețul inițial de 2 miliarde de franci. În acest context, Departamentul Federal de Apărare a primit ordinul de a evalua imediat achiziția unui sistem alternativ, cel mai probabil SAMP/T produs de consorțiul franco-italian Eurosam.
Obiectivul este diversificarea furnizorilor pentru a asigura disponibilitatea tehnică a echipamentelor, indiferent de prioritățile politice ale Statelor Unite. Elveția nu își mai permite să aștepte jumătate de deceniu pentru a obține o capacitate de apărare aeriană pe care a plătit-o deja parțial, dar care rămâne blocată în fabricile din SUA.
Problemele de aprovizionare afectează și flota aeriană, numărul de avioane de vânătoare F-35A fiind redus de la 36 la aproximativ 30 de unități. Creșterea prețului per unitate, cauzată de inflație și de scumpirea materiilor prime, a depășit bugetul aprobat de 6 miliarde de franci. Guvernul federal a refuzat să solicite parlamentului un credit suplimentar de 1,1 miliarde de franci, acceptând în schimb degradarea capacității operaționale și a sustenabilității flotei în perioade de tensiune.
Această reducere este o consecință directă a mecanismelor democratice elvețiene, unde bugetele sunt rigide, iar costurile ascunse ale tehnologiei americane nu sunt acceptate automat de legislativ.
Strategia de apărare a Elveției trece printr-o transformare necesară pentru a face față amenințărilor hibride și atacurilor de la distanță. Deficitul de finanțare de 31 de miliarde de franci va fi acoperit printr-o propunere de creștere a TVA cu 0,8 puncte procentuale timp de zece ani, banii urmând să alimenteze un fond special pentru armament.
Berna a înțeles că neutralitatea în secolul XXI nu este un scut diplomatic, ci o poziție militară extrem de costisitoare. Orientarea către soluții europene și reducerea achizițiilor de F-35 confirmă faptul că Elveția începe să pună mai mult accentul pe autonomia strategică și securitatea regională în fața unor parteneriate transatlantice devenite imprevizibile și suprasolicitate.
