Defense România Forțele navale De ce a construit China în deșert o replică la scară reală a unui distrugător american Arleigh Burke, la 2.700 km de cel mai apropiat ocean

De ce a construit China în deșert o replică la scară reală a unui distrugător american Arleigh Burke, la 2.700 km de cel mai apropiat ocean

O replică, la scară reală, a unui distrugător american din clasa Arleigh Burke, în deșertul Taklamakan din China. Photo source: VANTOR
Mai multe instituții media au publicat în aceste zile imagini din satelit care au surprins în detaliu o replică, la scară reală, a unui distrugător american din clasa Arleigh Burke, în îndepărtatul deșert Taklamakan din China.

E vorba de o construție de tip machetă de 155 de metri a unui distrugător american din clasa Arleigh Burke, la dimensiuni reale, construcție începută de chinezi în octombrie 2025 în poligonul militar de testare Ruoqiang din regiunea Xinjiang, aflată la 2.700 de kilometri distanță de cel mai apropiat ocean.

Construcția a fost finalizată în șase luni iar Asia Times remarcă faptul că nu vorbim de o simplă machetă ci chinezii s-au depășit pe ei înșiși. Asta pentru că structura reprezintă un progres major față de vechile machete folosite în trecut, Beijingul nefiind la prima „copie” a unei nave americane de luptă. De data aceasta distrugătorul din deșert include un catarg complet, echipamente radar simulate și senzori proiectați special pentru a reproduce amprenta radar a unei nave reale de război americane. 

„Distrugătorul din deșert”. De ce a construit China în deșert o machetă la scară reală a unui distrugător american din clasa Arleigh Burke, la 2.700 km de cel mai apropiat ocean

O replică, la scară reală, a unui distrugător american din clasa Arleigh Burke, în deșertul Taklamakan din China. Photo source: VANTOR

Scopul principal este testarea militară, mai ales că nava dispune de sisteme simulate. Armata Populară de Eliberare a Poporului va efectua teste de rachete balistice antinavă, arme hipersonice și sisteme de ghidare asitate de inteligența artificială împotriva unei ținte care se apropie de o navă reală și care dispune totodată de simularea unor măsuri de bruiaj electronic. Strategia face parte dintr-un plan mult mai amplu al Chinei de a crea o zonă de interdicție, celebrul A2/AD (Anti-Access/Area-Denial) prin care să descurajeze sau să învingă grupuri de luptă ale portavioanelor americane în cazul unui conflict în Indo-Pacific unde Taiwanul ar putea fi desigur punctul de plecare.

Reproducerea amprentei radar a unei nave de luptă poate ajuta la perfecționarea clasificării țintelor, a urmării acestora dincolo de linia orizontului și, desigur, a ghidării armamentului, căci simpla detectare a unei nave nu este suficientă.

Dacă în trecut chinezii au mai construit machete plate ale unor portavioane americane, tot în Xinjiang, trecerea la replici tridimensionale de distrugătoare sugerează că Beijingul studiază modul în care poate străpunge, pas cu pas, sistemul defensiv al unui grup de luptă al unui portavion american, începând chiar cu navele care fac parte din grup. 

Chinezii caută o breșă și un punct vulnerabil în grupul de luptă al unui portavion american, în caz de război

Portavionul american USS Ronald Reagan, sursă foto: U.S. Navy

Distrugerea unui singur distrugător din clasa Arleigh Burke nu lasă un portavion american complet vulnerabil, datorită sistemului defensiv complex și integrat ce include avioane, sateliți și alte nave de escortă. Cu toate acestea, pierderea unei astfel de nave de luptă reprezintă o lovitură dură, deoarece elimină aproape instantaneu capacități de lansare a rachetelor, capabilități antisubmarin esențiale și un nod major de comandă, radar și control al focului.

Pentru restul navelor din grupul de luptă, neutralizarea distrugătorului generează dificultăți logistice și tactice majore. Flota rămasă trebuie să acopere sectoare mult mai mari de supraveghere, făcând față unei presiuni uriașe pe stocurile de muniție, fapt ce ar putea forța portavionul să își schimbe cursul, să se retragă sau să își folosească avioanele pentru autoapărare în detrimentul misiunilor ofensive.

Această vulnerabilitate este evidențiată într-un studiu de specialitate, unde experții militari chinezi explică faptul că anihilarea unui întreg grup de luptă nu presupune un atac simultan asupra tuturor navelor. Strategia optimă se bazează, în schimb, pe crearea unei breșe înguste și concentrate în sistemul defensiv distribuit al flotei, exploatând exact golurile tactice lăsate de eliminarea unei escorte cheie.

Chinezii nu sunt primii care fac asta. Pe iranieni nu i-a ajutat prea mult

Distrugătorul american USS Chafee. Sursă foto: U.S. Navy

În 2021, chinezii au mai construit machete ale unor portavioane americane sau a unor avioane F-35, așa cum remarca la vremea respectivă DefenseRomania. De data asta au ridicat ștacheta mult, în contextul sistemelor pe care le-au integrat. Dar nu sunt primii care au făcut astfel de machete.

Iranul a construit în 2020 o replică a unui portavion american din clasa Nimitz. Iranienii au folosit atunci replica în scopuri propagandistice și, în timpul unor exerciții militare, Gardienii Revoluției au atacat sub privirile conducătorilor militari iranieni „macheta” americană.

Evenimentele au fost prezentate cu mare fast de media de stat de la Teheran. Ulterior, în 2015, în urma unui amplu exercițiu, navele Gardienilor Revoluției au scufundat pentru prima oară replica portavionului american, așa-zisa navă militară fiind mai apoi reparată.

Totuși, aceste exerciții nu propagandistice nu i-au ajutat foarte mult operativ pe iranieni. Azi, în plin conflict SUA-Iran, americanii au reușit să scufunde o mare parte a flotei iraniene, fără să înregistreze pierderi navale. Iranul s-a adaptat însă și a răspuns cu atacuri masive cu drone și rachete balistice asupra bazelor americane din regiune, unde au fost provocate pagube substanțiale.

Alte știri de interes