Cum arată „cerșitul” Ucrainei: Rachete Flamingo și 60% din armament produse intern. În România securitatea e sabotată din interior cu riscul de a aduce Rusia la graniță

Una dintre cele mai frecvente teze propagate susține că Ucraina „cerșește” constant ajutor militar, o narațiune care ignoră în mod deliberat natura fundamentală a conflictului. În realitate, ceea ce propaganda rusă numește „cerșeală” reprezintă efortul major și legitim de autoapărare împotriva unei agresiuni neprovocate la scară largă, care a încălcat flagrant toate acordurile internaționale și a subminat întreg sistemul de securitate globală.

Paradoxal toți cei care propagă aceste narative „sar” ca arși în momentul în care li se pune în față oglinda realității și își neagă pozițiile publice pro-ruse. 

Neagă și faptul că de fapt ajutorul material oferit Ucrainei de aliați, inclusiv cel sub formă de armament, constituie o necesitate nu doar pentru supraviețuirea Ucrainei ca stat independent sau pentru protejarea ucrainenilor ca națiune în fața unui agresor care își declară tot mai deschis obiectivele cu caracter genocidar, ci și pentru interesul propriu privind securitatea națională și a Europei.

Războiul rus de agresiune împotriva Ucrainei afectează implicit și economiile statelor europene, însă ceea ce nu spun vectorii de propagandă rusă din statele aliate, inclusiv din România, e că prețul pe care Europa îl va plăti în cazul prăbușirii Ucrainei e infinit mai mare cu prețul pe care îl plătește pentru susținerea ei. 

Departe de a dori prelungirea ostilităților așa cum promovează Kremlinul această teză, Ucraina și-a exprimat constant recunoștința față de toți aliații care sprijină lupta împotriva distrugerii sale. Interesul major al Kievului rămâne încheierea cât mai rapidă a acestui război și instaurarea unei păci juste, care să fie însă garantată de mecanisme de securitate eficiente, capabile să prevină o nouă invazie în viitor.

Realitatea?

Azi, aproximativ 60% din armamentul pe care îl folosesc ucrainenii e produs în Ucraina iar la capitolul drone și război asimetric, ucrainenii au devenit lideri mondiali. Așa cum arăta și DefenseRomania recent, inclusiv în cazul celebrelor rachete de croazieră Flamingp, industria de apărare a Ucrainei şi-a propus să elimine treptat dependența de componentele de import și trece la producția militară internă dedicată, aflându-se într-un proces de dezvoltarea a unui motor cu reacție propriu pentru rachetele Flamingo, o decizie tehnică menită să crească imediat capacitatea de penetrare a acestor sisteme de armament în spațiul aerian inamic.

FP-5 Flamingo este azi unul din cele mai mari succese ale industriei de apărare ucrainene și cel mai periculos vector de atac al Ucrainei împotriva Rusiei și e doar un exemplu asupra modului în care ucrainenii s-au adaptat. 

Ajutorul aliat rămâne esențial mai ales pentru apărarea antiaeriană în fața valurilor de atacuri zilnice ruse, însă teza potrivit căreia Ucraina cere ajutor militar pentru a continua războiul e falsă, efortul de război căzând pe umerii ucrainenilor de peste patru ani. În fond, inclusiv pachetul european de 90 de miliarde de euro blocat de Ungaria reprezintă de fapt un împrumut.

În România securitatea e sabotată din interior prin campanii de dezinformare care riscă să aducă Rusia la granițele țării, cu consecințe de securitate de neimaginat

O altă componentă centrală a propagandei ruse vizează sectorul energetic, lansând acuzația nefondată că „șantajul energetic al Ucrainei amenință europenii”. Analiza datelor arată însă că realitatea este exact inversă. Rusia desfășoară un veritabil terorism energetic împotriva populației civile ucrainene, vizând sistematic extracția de gaze și infrastructura de transport.

Bilanțul acestor atacuri este unul uluitor. Ucraina a pierdut deja peste 11,5 GW din capacitatea sa energetică, iar pierderile materiale totale în acest sector se ridică la suma colosală de 24,8 miliarde de dolari SUA. Aceste distrugeri deliberate arată că adevăratul șantaj este exercitat de Kremlin prin forță brută, nu de către statul care încearcă să își mențină funcțională rețeaua electrică sub asediu.

Astfel de teze prezente în spațiul public fac parte dintr-o campanie informațională sistemică, menită să semene neîncredere și diviziune între Ucraina și aliații săi europeni.

În România aceste narative sunt concepute să alimenteze temeri nejustificate și să distorsioneze percepția asupra securității naționale, transformând un partener de proximitate într-o sursă de instabilitate imaginară.

Nimeni din cei care le propagă nu spun nimic de interesul de securitate al României și că o eventuală cădere a Ucrainei ar plasa România într-o vulnerabilitate strategică fără precedent, transformând perimetrul Neptun Deep într-o zonă de contact direct cu flota rusă. O Rusie revenită la Gurile Dunării ar supune România unui șantaj militar constant, ar permite Rusiei să controleze traficul pe Dunăre și să folosească proximitatea geografică pentru „înghiți” strategic de facto și Republica Moldova, eliminând orice zonă-tampon între NATO și ambițiile expansioniste de la Kremlin.

Iar dacă resursele României din Neptun Deep și potențialul perimetrului de a transforma România în cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană care depind de ținerea cât mai departe a Rusiei de România nu sunt o chestiune de securitate națională, atunci ce înseamnă securitatea națională?