Narațiunea principală promovată intens în spațiul mediatic rus în ultimele 48 de ore caută să stabilească o legătură directă între distrugerea podului de către forțele ucrainene și intensificarea zborurilor de recunoaștere executate de aeronavele Alianței Nord-Atlantice deasupra Mării Negre.
De ce arată bloggerii militari ruși spre avioanele de cercetare NATO?
Comentatorii militari ruși pro-război au întocmit un inventar detaliat al prezenței NATO în spațiul aerian internațional din estul Europei, semnalând o creștere bruscă a misiunilor ISR (Intelligence, Surveillance, and Reconnaissance) în zilele premergătoare atacului din 16-17 noiembrie.
Canalul de Telegram „Doi Maiori” („Dva maiora”), citat de publicațiile rusești independente, ce a mai rămas din el, a subliniat că pe 16 noiembrie, exact înaintea atacului, o aeronavă americană de cercetare radioelectronică Boeing RC-135U Combat Sent a operat deasupra Mării Negre, potrivit publicației The Moscow Times.
Potrivit datelor de monitorizare a zborurilor, avionul a decolat de la baza RAF Mildenhall din Marea Britanie și a intrat în zona estică a Mării Negre de pe coasta României. Rolul principal al platformei RC-135U este identificarea și analizarea emisiilor radarelor și ale sistemelor antiaeriene inamice, date vitale pentru planificarea unui atac de saturație asa cum a fost cel executate de ucraineni - fiind utlizate in acelasi timp11 tipuri diferite de rachete si drone.
Propaganda rusă nu se oprește la un singur zbor. Același canal a indicat că un avion de patrulare maritimă Atlantique 2 (ATL2) al Marinei Naționale Franceze a monitorizat regiunea până pe 11 noiembrie, după o perioadă de activitate care a început încă din octombrie. În plus, pe 10 noiembrie, un vehicul aerian fără pilot RQ-4D Phoenix al NATO, decolat de la baza Sigonella (Italia), ar fi survolat zona, urmat pe 12 noiembrie de un avion de avertizare timpurie (AWACS) Gulfstream E.550 operat de Forțele Aeriene Italiene.
Zborurile de patrulare ale avioanelor NATO devin scuza oficială a Rusiei pentru pierderea podului
Canalul rusesc „Voennaia hronika” a mers mai departe, indicând activitatea unui avion de recunoaștere ARTEMIS II al Forțelor Aeriene ale SUA, subliniind că managementul operațional al acestor misiuni aparține Comandamentului Aerian Aliat (AIRCOM) de la Ramstein. Ideea indusă de canalele pro-Kremlin este că Ucraina nu ar fi dispus de capacitatea de a strapunge apărarea rusească fără coordonatele exacte de țintire furnizate în timp real de această flotilă occidentală de spionaj.
Acest demers rusesc de externalizare a vinei se extinde și la nivelul armamentului folosit. În lipsa confirmărilor oficiale, rețeaua militară rusă susține că atacul ar fi fost executat cu un lot modificat de rachete de croazieră britanice Storm Shadow.
Această teză contrazice informațiile oficiale prezentate de președintele ucrainean Volodimir Zelenski. Comandamentul de la Kiev a confirmat utilizarea a 11 sisteme de armament distincte, punând accent exclusiv pe capabilitățile de producție internă. Zelenski a făcut trimitere la utilizarea rachetelor R-360 Neptun, rachetelor de croazieră FP-5 Flamingo și dronele Palianiția drept principalii vectori de atac care au lovit infrastructura feroviară și rutieră a podului Kerci.
Argumentația propagandei ruse ignoră un aspect fundamental recunoscut de armata ucraineană, și anume că succesul de pe 17 noiembrie a fost faza finală a unei campanii de distrugere a „scutului rusesc” din jurul podului, derulată de SBU și Statul Major pe parcursul mai multor săptămâni. Faptul că avioanele de cercetare ale NATO operează permanent în spațiul aerian internațional al Mării Negre nu este o noutate.
Alianța desfășoară misiuni de tip ISR de rutină încă de la începutul invaziei ruse în Ucraina, culegând date tehnice pentru a asigura stabilitatea pe flancul estic și pentru a preveni incidentele aeriene sau navale.
Efortul comentatorilor ruși de a lega pierderea podului de prezența unui avion RC-135U american ne demonstreaza ca rusii refuza sa accepte realitatea operațională a conflictului si anume ca sistemele lor de rachete S-400 și Panțir, susținute de radare și sisteme de bruiaj, au fost învinse de armamentul ucrainean și de ineficiența planificării defensive, nu de zborurile de monitorizare executate regulat deasupra apelor internaționale ale Mării Negre.