Întâlnirea dintre ministrul britanic Luke Pollard și secretarul de stat german Jens Plotner marchează trecerea de la o serie de acorduri politice la execuția unui sistem de armament capabil să atingă ținte aflate la distanțe de peste 2.000 de kilometri, potrivit publicației Defence Industry Europe.
Această capacitate tehnică reprezintă o reconfigurare a forței de descurajare pe flancul estic al NATO, oferind aliaților europeni posibilitatea de a lovi infrastructura critică a unui adversar fără a depinde de aprobările sau stocurile Washingtonului.
Programul Deep Precision Strike presupune dezvoltarea unei familii de vectori de atac care include rachete de croazieră cu amprentă radar redusă și rachete hipersonice. Proiectul se bazează pe Tratatul de la Trinity House din 2024 și pe acordul bilateral din iulie 2025, integrând ambele națiuni în inițiativa European Long-range Strike Approach (ELSA).
Programul Deep Precision Strike urmărește asigurarea unei forțe de ripostă
Specificațiile programului indică faptul că rachetele de croazieră vor utiliza profiluri de zbor la altitudini joase pentru a penetra sistemele de apărare antiaeriană densă, în timp ce varianta hipersonică va utiliza viteza pentru a anula timpul de reacție al inamicului în cazul țintelor mobile sau puternic fortificate.
Alegerea platformelor terestre pentru prima fază a programului urmărește asigurarea unei forțe de ripostă greu de detectat. Spre deosebire de forțele aeriene care depind de un număr limitat de baze fixe, lansatoarele terestre pot fi dispersate și relocate rapid, asigurând menținerea capacității de atac după un prim atac masiv.
Programul vizează restabilirea capacității de producție de serie în Europa
Ulterior, arhitectura programului va permite adaptarea rachetelor pentru platforme navale și aeriene. Această modularitate tehnică permite integrarea în sistemele de țintire existente și asigură o flexibilitate operațională pe care actualele rachete Storm Shadow sau Taurus, limitate la raza de 500 de kilometri, nu o pot oferi.
Din punct de vedere industrial, programul vizează restabilirea capacității de producție de serie în Europa. Marea Britanie a alocat deja 400 de milioane de lire sterline pentru tehnologii hipersonice și intenționează să fabrice 7.000 de unități pe teritoriul național.
Germania utilizează acest parteneriat pentru a-și recupera suveranitatea în domeniul sistemelor de lovire la distanță, evitând achizițiile directe de sisteme Tomahawk.
Provocarea principală rămâne respectarea calendarului de implementare care prevede intrarea în serviciu în anii 2030. Succesul acestui program va determina dacă NATO poate dispune de o forță de descurajare convențională reală, bazată pe capacități de producție interne și pe tehnologie europeană autonomă.