Diferențele de construcție dintre cele două sisteme sunt foarte mici și țin strict de specificul lansării de la mare altitudine. Racheta Kinjal a primit un carenaj aerodinamic în zona cozii care se desprinde după aprinderea motorului, un modul de bruiaj electronic activ, sistemul S-200 pentru lansarea de ținte false și un cap de autoghidare radar activ.
Ce a descoperit spionajul militar ucrainean după o analiză tehnică amănunțită a rachetei rusești Kinjal?
În cazul sistemului terestru Iskander-M, un astfel de radar de căutare activ există doar pe hârtie, nefiind identificat printre resturile rezultate în urma utilizării rachetei asupra Ucrainei. În privința încărcăturii de luptă, Kinjal folosește fie o ogivă nucleară, fie o încărcătură perforantă de mare putere, proiectată să străpungă planșee din beton și buncăre
Problemele de precizie înregistrate în teatrul de operații au forțat însă industria militară rusă să schimbe arhitectura muniției. Informațiile obținute de serviciile ucrainene arată că proiectanții ruși lucrează în prezent la o variantă echipată cu un focos convențional exploziv cu fragmentare.
Această modificare tehnică ne arată că există o incapacitate a sistemului de ghidaj de a garanta lovirea directă a țintelor punctuale: un focos penetrant devine inutil dacă ratează obiectivul fortificat chiar și cu câteva zeci de metri, o încărcătură cu fragmentare încearcă să compenseze lipsa de precizie prin dispersarea schijelor pe o suprafață extinsă.
Eficiența scăzută în raport cu costurile de producție a determinat Ministerul rus al Apărării să reducă substanțial comenzile de stat pentru rachetele Kinjal în cursul anului 2026.
Liniile de producție, stocurile de componente electronice și materiile prime au fost redirecționate cu prioritate către asamblarea rachetelor balistice 9M723 pentru bateriile terestre Iskander-M.
Rusia, fără avioane noi de lansare pentru Kinjal și dependentă de cipuri americane
Această schimbare la care au recurs rușii este impusă și de o limită logistică greu de depășit, și anume că racheta Kinjal depinde exclusiv de avioanele MiG-31K și MiG-31I pentru a fi lansată, aeronave a căror producție de serie a fost oprită în urmă cu mai multe decenii, ceea ce înseamnă că uzura mecanică și pierderile înregistrate în exploatare nu pot fi înlocuite cu aparate noi.
Dosarul tehnic publicat de intelligence-ul ucrainean evidențiază și breșele existente în regimul sancțiunilor internaționale. În lanțul de aprovizionare și asamblare al rachetei Kinjal au fost identificate 58 de companii rusești, însă 22 dintre acestea nu figurează pe listele de restricții ale niciunui stat din Occident.
Totodată, tentativele Moscovei de a înlocui componentele străine cu produse interne au eșuat, constructorii ruși revenind la utilizarea procesorilor americani procurate prin rețele paralele de intermediari pentru a asigura funcționarea calculatoarelor de bord pentru aceste rachete. Dependența tehnologică de piața externă și limitările de proiectare arată că performanțele reale ale rachetei Kinjal rămân departe de nivelul afișat în cadrul ceremoniilor militare de la Kremlin.