CCIR şi New Strategy Center organizează Forumul „Rebuilding Ukraine: Security, Opportunities, Investment”
02 Aprilie 2026
România pare să se pregătească să finanțeze unul dintre cele mai mari programe de achiziții pentru forțele terestre din istoria sa, însă principalul beneficiar economic ar putea fi în afara granițelor.
În traiectoria actuală, o parte semnificativă din programul de aproximativ 3 miliarde de euro pentru mașina de luptă a infanteriei (MLI) riscă să nu ajungă în baza industrială a României, ci în Ungaria, unde Rheinmetall și-a stabilit deja principalul hub de producție pentru platforma Lynx.
Aceasta ridică o întrebare fundamentală: își construiește România propria capacitate industrială de apărare sau o finanțează pe cea a vecinilor?
Unde se duc banii dintr-un program de miliarde? Ungaria, posibil beneficiar indirect
Programul MLI va fi finanțat, cel puțin parțial, prin mecanismul european SAFE. Deși oferă condiții avantajoase, aceste fonduri sunt împrumuturi, nu granturi. Cu alte cuvinte, România va rambursa integral aceste contracte din bugetul propriu.
În acest context, întrebarea-cheie devine: ce valoare economică rămâne în țară? În lipsa unei localizări industriale consistente, există riscul ca o mare parte din aceste fonduri să finanțeze producție și locuri de muncă în afara României.
Dacă platforma Lynx KF41 produsă de Rheinmetall este selectată, o parte semnificativă a producției și a subsistemelor ar urma să fie realizată în Ungaria, unde compania a dezvoltat un hub industrial major.
În acest scenariu, România ar finanța un program strategic, dar o parte importantă din beneficiile economice, producție, taxe, locuri de muncă, transfer de tehnologie și know-how, ar putea ajunge într-un alt stat din regiune, în special în Ungaria. Cu alte cuvinte, bani românești ar putea susține creșterea economică și avantajul tehnologic al altui stat.
Asamblare locală sau capacitate industrială reală
Autoritățile au subliniat în mod repetat importanța localizării. Însă există o diferență esențială între asamblarea finală și producția reală.
România dispune deja de capacități industriale relevante în domeniul sistemelor terestre, inclusiv experiență în integrarea sistemelor de luptă pe vehicule blindate asamblate local. Mai mult, în contextul declinului structural din industria auto europeană, tot mai mulți producători din lanțul de aprovizionare din România sunt nevoiți să se reorienteze către sectorul apărării.
Cu toate acestea, modelul actual discutat riscă să limiteze participarea locală la activități de bază, fără transfer semnificativ de tehnologie sau control pe termen lung asupra mentenanței.
Un astfel de program nu presupune doar achiziția inițială, ci și decenii de mentenanță, modernizare și suport logistic. Introducerea unei platforme produse în mare parte în afara țării creează dependență pe termen lung de furnizori externi pentru piese de schimb, upgrade-uri și suport tehnic.
Dacă producția este concentrată în Ungaria, această dependență capătă și o dimensiune politică. Poziționările variabile ale Budapestei în cadrul UE și NATO, precum și diferențele de abordare pe teme de securitate, pot introduce riscuri suplimentare într-un program esențial pentru apărarea națională.
SAFE: avantaj financiar, dar fără garanții industriale. Competiția face diferența
Regulile SAFE impun un nivel minim de producție europeană, dar nu garantează participarea industriei românești. Astfel, un contract poate respecta formal cerințele europene, în timp ce valoarea economică rămâne concentrată în alte state membre.
În practică, nivelul de implicare locală depinde aproape exclusiv de capacitatea de negociere a statului român. Mai multe voci din industrie avertizează că lipsa unei competiții reale reduce capacitatea statului de a obține condiții mai bune, inclusiv în ceea ce privește prețul și localizarea.
Într-un scenariu în care un furnizor este perceput ca fiind deja favorizat, România riscă să piardă un instrument esențial de negociere. Într-un contract de această dimensiune, diferențele pot ajunge la sute de milioane de euro și pot influența decisiv nivelul beneficiilor economice interne.
O alegere strategică, nu doar o achiziție
În acest sens, programul MLI nu este doar despre dotarea armatei, ci despre direcția strategică a României. Alegerea nu este doar între platforme, ci între modele: unul în care România își dezvoltă capacitatea industrială și autonomia, devenind un centru regional pentru tehnologie de apărare, și altul în care rămâne în principal un client.
Dacă direcția actuală se menține, există riscul ca Ungaria să devină unul dintre principalii beneficiari economici ai unui program finanțat de România.
Mai mult decât o simplă achiziție de echipamente militare, programul MLI de 3 miliarde de euro reprezintă o alegere definitorie: România fie folosește această investiție pentru a-și revitaliza baza industrială și a deveni un actor relevant în industria de apărare, fie rămâne un finanțator al dezvoltării industriale a altora, exportând, în esență, propriul viitor industrial.
