Arctic Sentry. NATO se consolidează doar în nordul Europei?
10 Februarie 2026
Spaţiul aerian de deasupra Mării Negre a găzduit recent o operațiune de interceptare electronică ostentativă, în care aeronavele NATO și britanice au ales să opereze cu transmițătoarele pornite pentru a comunica direct Kremlinului limitele propriei libertăți de mișcare. Departe de a fi operațiuni clandestine, aceste zboruri sunt proiectate să fie vizibile atât pentru public, cât și pentru radarul Moscovei, servind drept un semnal fără echivoc al prezenței și vigilenței Aliaților în proximitatea directă a Rusiei.
Conform datelor furnizate de UK Defence Journal pe 9 februarie 2026, un Boeing E-3A Sentry aparținând NATO și un RC-135W Rivet Joint al RAF au executat patrule de lungă durată, împărțind strategic bazinul pontic: în timp ce platforma NATO a asigurat supravegherea sectorului vestic, aeronava britanică a operat în extremitatea estică.
Arhitectura spionajului electronic: Rivet Joint și E-3A
RC-135W Rivet Joint este considerat bijuteria coroanei în ceea ce privește colectarea de informații din spectrul electromagnetic. Nu este doar un avion, ci un laborator zburător capabil să intercepteze și să absoarbă emisii din rețele de comunicații, sisteme radar și alte surse de activitate electronică.
Echipat cu ofițeri și operatori specializați în analiza semnalelor, Rivet Joint furnizează comandanților militari informații brute transformate în timp real în date tactice acționabile. Marea Britanie menține o flotă de doar trei astfel de aparate, însă impactul lor strategic este disproporționat față de numărul redus.
În paralel, NATO E-3A Sentry (AWACS) îndeplinește rolul de centru de comandă și control aerian. Parte a Forței NATO de Avertizare Timpurie și Control, această aeronavă oferă o imagine radar extinsă a spațiului aerian, fiind capabilă să gestioneze bătălii aeriene și să asigure supravegherea pe arii vaste în numele Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SACEUR).
Transparența ca armă de descurajare
Misiunile desfășurate la începutul lunii februarie nu reprezintă o noutate tactică, ci o consolidare a unei posturi deliberate. Oficialii subliniază că aceste zboruri sunt raportate frecvent tocmai pentru a menține prezența Alianței în domeniul public și pentru a preveni orice interpretare greșită a intențiilor NATO. Într-un mediu de securitate tot mai tensionat, vizibilitatea pe platformele de urmărire a zborurilor din surse deschise (OSINT) devine o formă de comunicare strategică.
Această prezență constantă în regiunea Mării Negre face parte dintr-un efort mai larg de monitorizare a flancului estic, similar cu noile inițiative precum proiectul „CABOT” al Ministerului Apărării din Marea Britanie. În timp ce avioanele Rivet Joint și AWACS domină cerul, proiecte precum „Atlantic Net” încep să utilizeze drone autonome pentru detectarea submarinelor în Atlanticul de Nord, creând o plasă de siguranță multidimensională.
Efectuarea acestor patrule simultane pe laturi opuse ale Mării Negre demonstrează capacitatea NATO de a menține o conștientizare situațională completă asupra mișcărilor rusești. Pentru Aliați, mesajul este clar: în era câmpului de luptă transparent, nicio emisie electronică și nicio mișcare de trupe în regiunea pontică nu rămân neobservate.
