A început asamblarea primului F-35 elvețian. Ce arată drumul de la Cameri la Texas despre riscurile contractului românesc
17 August 2026
Noile negocieri militare deschid ușa către o schimbare calitativă în peisajul puterii aeriene din Cornul Africii, după ce Mogadiscio a depus eforturi pentru a achiziționa până la 24 de avioane de vânătoare JF-17 Thunder Block III din Pakistan. Mișcarea depășește o simplă modernizare limitată, numărul propus indicând o încercare de a construi o capacitate de luptă cu aripi fixe capabilă să opereze într-un sistem aerian integrat.
Reprezintă totodată o schimbare radicală pentru Forțele Aeriene Somaleze, care ani de zile s-au bazat mai mult pe elicoptere, drone și sprijin aerian furnizat de actori externi. Rapoartele de apărare indică faptul că discuțiile cu Pakistanul fac parte dintr-un proiect militar mai amplu de reconstrucție a capacităților aeriene, nu dintr-un program separat de înarmare.
De ce JF-17 și ce înseamnă numărul de 24 de aeronave
Alegerea JF-17 Thunder Block III, cea mai recentă variantă a programului pakistanezo-chinez, reflectă considerații deopotrivă militare și economice. Pentru o forță aeriană reconstruită de la zero, o singură platformă cu pachet complet de instruire, întreținere, armament și suport tehnic este mai realistă decât intrarea în programe occidentale scumpe și complexe.
Avionul oferă simultan capabilități aer-aer și aer-sol, utilizabile pentru apărare aeriană, sprijin aerian apropiat, recunoaștere armată și atacuri la sol.
Numărul de 24 de aeronave nu e simbolic. O asemenea scară necesită un sistem operațional complet, piloți, tehnicieni, centre de întreținere, piese de schimb, muniție, baze aeriene și comandă și control, dar permite și alocarea aeronavelor între antrenament, operare și rezervă, spre deosebire de o flotă mică incapabilă să susțină o rată operațională constantă.
Adevărata provocare începe însă după sosirea aeronavelor, pentru că a deține avioane de vânătoare nu echivalează cu a avea o forță aeriană funcțională, sunt necesare investiții paralele în radare, avertizare timpurie, comunicații și logistică.
Pakistan și prezența indirectă a Chinei
Acordul are o dimensiune strategică pentru Islamabad, care urmărește extinderea JF-17 pe piețele externe și ar câștiga, prin acest contract, o poziție mai stabilă în Cornul Africii, alături de o nouă piață care ar putea deschide calea altor acorduri africane.
China nu este parte contractantă directă, dar este prezentă în culise ca principal partener industrial și tehnologic al programului JF-17, ceea ce leagă orice extindere a avionului dincolo de Pakistan de desfășurarea mai largă a unui sistem chinezo-pakistanez de armament, într-o regiune situată în apropierea Mării Roșii, Golfului Aden și Oceanului Indian.
Turcia rămâne un partener paralel
Reconstrucția militară a Somaliei nu poate fi separată de cooperarea deja existentă cu Turcia, care are un rol diferit de cel pakistanez, dar complementar. Suprapunerea celor două parteneriate ar putea genera un sistem de cooperare multilaterală care combină instruire, consolidare instituțională și armament, avioane din Pakistan, tehnologie legată de China și prezență militară turcă, într-o singură țară aflată în inima unei regiuni strategice.
Etiopia urmărește echilibrul regional
Achiziția merită atenția Etiopiei, având în vedere problemele complexe de securitate dintre cele două state. Deținerea a 24 de avioane nu înclină automat balanța de putere, Forțele Aeriene Etiopiene păstrând experiență și infrastructură superioare, dar decalajul de capabilități s-ar putea reduce, iar simpla deținere a unei forțe moderne poate modifica ecuația descurajării chiar înainte de o desfășurare efectivă.
900 de milioane de dolari, un cost care rămâne de detaliat
Rapoartele vorbesc despre o valoare estimată la aproximativ 900 de milioane de dolari pentru cele 24 de aeronave. Costul final al oricărui asemenea program nu se limitează la avioane, ci poate include antrenament, armament, piese de schimb, întreținere, asistență tehnică și infrastructură, iar detaliile contractului final vor conta mai mult decât numărul de aeronave anunțat, pentru că vor arăta dacă Mogadiscio cumpără doar avioane sau un sistem aerian complet.
Adevăratul test începe după livrare
Poziția geografică a Somaliei leagă direct orice creștere a capacităților sale militare de securitatea rutelor din Golful Aden și Marea Roșie, cu impact asupra calculelor de securitate ale tuturor statelor riverane. Întrebarea centrală rămâne dacă Mogadiscio poate transforma cele 24 de aeronave într-o forță aeriană eficientă, ceea ce depinde de construirea unui sistem complet în jurul lor, instruirea piloților, radare, întreținere, muniție, comandă și control și război electronic.
Dacă acordul se va finaliza, JF-17 ar putea fi doar primul pas dintr-un proiect mai amplu, care să includă și transport, recunoaștere, drone și apărare antiaeriană, transformând acordul dintr-o simplă achiziție de arme într-un proiect de redefinire a poziției Somaliei în ecuația militară a Cornului Africii.
Factorul decisiv rămâne implementarea, achiziția aeronavelor poate dura ani, dar construirea forței capabile să le opereze eficient va decide dacă acordul schimbă cu adevărat echilibrul de putere sau rămâne doar un număr mare pe hârtie.
