Rusia, singura țară din lume care recunoaște guvernul din Afganistan, tocmai a semnat un acord militar cu acesta. Ce vor rușii de la talibani?

Evenimentul are loc la aproximativ un an de când Rusia a devenit primul și singurul stat din lume care a recunoscut oficial guvernul taliban (iulie 2025), după ce îl radiase în prealabil de pe lista organizațiilor teroriste.

Ce vrea Kremlinul de la talibani

Rusia se află în al patrulea an de război în Ucraina și caută activ să-și consolideze rețeaua de aliați non-occidentali. După acordul cu Coreea de Nord (2024), Moscova urmărește să extindă o axă antioccidentală în Asia, care include deja Corea de Nord, Iranul și, într-o măsură mai temperată, China. 

Din această perspectivă, Afganistanul reprezintă o piesă geografică de mare valoare, mai ales pentru contracararea influenței americane în regiune.

Administrația Trump a semnalat în mod repetat dorința de a recâștiga accesul la baza aeriană Bagram. Atât Moscova, cât și Kabulul se opun ferm acestui scenariu, iar acordul militar consolidează practic un front comun împotriva reîntoarcerii militare americane sau NATO în Afganistan sau în statele vecine.

În plan secund, amenințarea comună reprezentată de IS-K Gruparea Stat Islamic – Khorasan (IS-K) constituie, în acest moment, cel mai important numitor comun al intereselor ruse și talibane. IS-K a revendicat atacul din martie 2024 asupra unei săli de concerte din apropierea Moscovei, soldat cu aproape 150 de morți,  cel mai sângeros atac terorist din Rusia în două decenii. Totodată, gruparea recrutează activ în Uzbekistan, Tadjikistan, Kazahstan și în rândul migranților din Rusia, zone pe care Moscova le consideră „curtea sa din spate".

În același timp, regimul taliban, aflat în criză de legitimitate internațională, se confruntă cu o instabilitate crescândă în provinciile nordice și nu reușește să controleze în totalitate frontiera cu Pakistanul. Cooperarea cu Rusia, mai ales în domeniul întreținerii echipamentelor militare, răspunde unor nevoi operaționale imediate ale Kabulului.

Ce poate și ce nu poate oferi acest acord

Textul acordului nu a fost făcut public, ceea ce îngreunează orice evaluare precisă. Totuși, se pot intui câteva limite clare.

Scenariul luptătorilor talibani în Ucraina este considerat extrem de puțin probabil. Spre deosebire de acordul cu Coreea de Nord, care conținea o clauză de apărare mutuală de tip Articol 5 NATO , niciun element similar nu a fost semnalat în cazul acordului cu talibanii.

Capacitatea financiară a ambelor părți este limitată. Rusia este suprasolicitată economic din cauza războiului, iar talibanii nu dispun de resurse pentru achiziții militare masive.

De asemenea, transferul de tehnologie militară avansată este puțin probabil, date fiind riscurile de proliferare și natura imprevizibilă a regimului taliban. Cu toate acestea, nu este exclus ca Moscova să permită un nivel de acces care, deși redus, să reprezinte interes ridicat pentru guvernul taliban aflat la mare strâmtoare în privința capabilităților de luptă.

Cooperarea realistă se va limita, cel mai probabil, la întreținerea și repararea echipamentelor, livrări de armament învechit, instrucție militară și schimb de informații privind IS-K.

Consecințe posibile

Pe termen scurt, Taliban câștigă la capitolul imagine, simpla existență a acordului fiind un mesaj că izolarea internațională începe să se erodeze, în timp ce Rusia obține un instrument de presiune suplimentar față de SUA în discuțiile privind viitorul Afganistanului.

Pe termen mediu, acordul poate conduce la consolidarea unui coridor de influență rusă de la Marea Neagră până la Hindu Kush, în paralel cu parteneriatul sino-rus. Posibila coordonare operațională împotriva IS-K poate extinde cadrul de lupta împotriva terorismului și stabiliza parțial Asia Centrală din perspectiva terorismului, un interes convergent și al Chinei.

Pe de altă parte, un regim taliban instabil rămâne un partener imprevizibil. Orice escaladare internă în Afganistan poate anula rapid câștigurile diplomatice ruse. De asemenea, acordul poate tensiona și mai mult relațiile Moscovei cu Pakistanul, deja deteriorate, dat fiind că talibanii sunt în conflict activ cu Islamabadul.

Se poate spune fără teama de a greși că acordul militar ruso-taliban nu reprezintă, deocamdată, o mare lovitură strategică a Kremlinului, ci mai degrabă un semnal politic cu miză multiplă. Moscova își arată capacitatea de a construi parteneriate acolo unde Occidentul refuză să o facă, îşi securizează flancul sudic față de IS-K și blochează orice revenire americană în regiune. 

Valoarea sa reală va depinde de conținutul concret al cooperării (încă nedivulgat) și de capacitatea ambelor părți de a transforma un acord de principiu într-o relație funcțională pe teren.