Această frecvență a utilizării depășește cele 211 până la 237 de muniții ghidate de ultimă generație lansate zilnic de aviația Statelor Unite în timpul Operației Epic Fury, deși rămâne sub media de 509 lovituri de precizie pe zi atinsă de coaliția americană în faza principală a invaziei din Irak din anul 2003.
Sistemul rusesc se bazează pe o adaptare tehnologică a conceptului american Joint Direct Attack Munition (JDAM). În loc să proiecteze armament de precizie nou și costisitor, Rusia a adăugat sisteme de ghidare și suprafețe de control al zborului pe stocurile masive de bombe convenționale cu cădere liberă din era sovietică.
Această soluție tehnică rudimentară, dar extrem de eficientă tactic, le permite avioanelor rusești să elibereze încărcătura distructivă de la distanțe mari, rămânând strict în afara razei de acțiune a sistemelor antiaeriene ucrainene.
Extinderea utilizării acestor bombe este susținută de o producție accelerată a industriei de apărare, institutul britanic RUSI confirmând comenzi de peste 70.000 de kituri UMPK emise de Kremlin exclusiv pentru anul trecut.
Moscova forțează acum extinderea razei de distrugere mult dincolo de linia de contact a frontului. Recenta bombardare a orașului Pavlohrad, situat la 75 de kilometri distanță de pozițiile rusești, indică utilizarea noilor muniții hibride cu rază extinsă UMPB-5R, dotate cu motoare cu reacție.
Această ofensivă aeriană asimetrică este completată de trecerea la producția de serie a altor sisteme de precizie low-cost, precum noua dronă Geran-5 și racheta de croazieră Banderol, ambele având un cost de fabricație estimat la doar 100.000 de dolari pe unitate.
Prin lansarea continuă a unor bombe grele ieftine, adaptate pentru planare, armata rusă anihilează direct structurile defensive ucrainene și forțează epuizarea stocurilor de interceptoare occidentale, demonstrând că volumul industrial de muniție depășește nevoia de inovație tehnologică absolută pe câmpul de luptă.