Misiune abandonată: O dronă interceptoare Blaze nu a mai distrus o țintă în spațiul aerian al NATO, după ce Letonia s-a temut că drona Blaze risca să intre în spațiul Rusiei
03 Noiembrie 2026
Pe 2 noiembrie, Ericsson a lansat ISAC System (Integrated Sensing and Communication), o soluție care transformă rețeaua mobilă într-un senzor. Sistemul folosește turnurile 5G, calculatoare instalate lângă ele și inteligență artificială pentru a descoperi și urmări drone, chiar și pe cele care nu sunt conectate la rețea.
Scopul este asigurarea descoperirii dronelor mici, care zboară la altitudini mici și foarte mici, sunt greu de văzut pentru radarele clasice și au viteze relativ mari, totul în condițiile în care acoperirea unei zone extinse cu senzori dedicați este foarte costisitoare.
Principiul: un radar distribuit pe turnuri existente
Ideea este simplă. Un semnal radio emis de o stație de bază se reflectă de orice obiect aflat în cale, inclusiv de o dronă. Dacă reflexia este captată și analizată, se obține o detecție de tip radar, fără echipament radar separat. Ericsson folosește un mod multistadic, în sensul că transmiterea și recepția semnalelor - numite ”de sensing” pentru că ”simt” interacțiunea cu obiecte de dimensiuni foarte mici - sunt distribuite între mai multe turnuri separate geografic, ceea ce permite ”privirea” obiectului din mai multe unghiuri și îmbunătățește precizia și continuitatea urmăririi țintei.
În termeni mai tehnici, mai multe măsurători independente de întârziere și deplasare Doppler a semnalului, făcute din puncte diferite, permit localizarea tridimensională a țintei.
Există și o variantă pasivă. Cercetători din mediul academic au arătat că pot fi detectate drone folosind chiar semnalele de sincronizare pe care stațiile 5G le emit oricum, fiind vorba în special de pachetele de semnal SSB (Synchronization Signal Block - pe care fiecare stație 5G le emite periodic pentru ca telefoanele să o găsească și să se sincronizeze cu ea).
Un articol prezentat la Simpozionul Internațional de Radar din 2023, semnat de Maksymiuk, Płotka, Abratkiewicz și Samczyński, descrie un radar pasiv bazat pe rețea 5G, iar o lucrare din 2025 demonstrează detecția și localizarea dronelor joase pe baza pachetelor SSB.
Ce arată testele?
Cel mai concludent exemplu vine de la AT&T și Ericsson. La demonstrația de lângă stadionul din Arlington, Texas, rețeaua a detectat obiecte cu o dimensiune de aproximativ 10 centimetri, a urmărit țintele până la circa 6 kilometri prin reflexii multi-statice colectate de la mai multe turnuri și la altitudini de până la aproximativ 300 de metri deasupra stației de bază. Totodată, în timpul demonstrației a apărut pe tabloul de sensing un obiect neanunțat, semnalat drept dronă necooperantă.
Rezultatele pe care Ericsson le-a validat ulterior merg clar în direcția detectării microdronelor și urmărirea acestora la distanțe de ordinul kilometrilor, cu poziționare 3D precisă, performanța depinzând de profilul țintei, geometria suprafeței de reflexie (geometria de sensing), relief și configurația rețelei.
Verizon și Lockheed Martin au testat în iulie o soluție similară, cu software de la compania ODC și platforma Nvidia, iar companiile intenționează să vândă comercial o astfel de capacitate de sensing chiar de la începutul lui 2027.
Alte două teste contează pentru Europa. În Helsinki, împreună cu operatorul rețelei de siguranță publică Erillisverkot, mai multe elemente 5G au detectat și urmărit drone. În Polonia, Ericsson, Asseco și Play au demonstrat cum sensing-ul 5G, combinat cu sistemul acustic PUSZCZYK al Asseco, poate crește precizia localizării dronelor joase.
De ce argumentul economic este puternic
Avantajul principal este densitatea. Spre exemplu, AT&T operează circa 75.000 de elemente în America de Nord, iar turnurile, fiind mai aproape de sol și la unghiuri diferite, pot ”vedea” obiecte mai joase decât radarele aeriene obișnuite.
Ericsson spune că senzorii dedicați vor rămâne importanți pentru protecția obiectivelor critice, dar extinderea lor pe suprafețe mari cere infrastructură nouă semnificativă, pe când rețeaua 5G folosește turnuri, backhaul (legătură separată prin prin fibră optică sau prin radioreleu) și spectru deja instalate.
Un al doilea argument este profunzimea. Dronele cu reacție de tipul Geran-4/5, de exemplu, ajung la aproximativ 700 km/h, adică aproape 12 kilometri pe minut. O rază de urmărire de 6 kilometri înseamnă circa 30 de secunde pentru un singur turn. Valoarea apare dintr-un lanț de zone de acoperire, pentru că o dronă care traversează un coridor trece prin mai multe zone și poate fi urmărită continuu, ceea ce oferă un avertisment mai timpuriu decât un senzor izolat.
Există, evident, și limite, iar sistemul vine să completeze radarul și alți senzori. Performanța depinde de relief, geometrie și tipul țintei. Încă nu sunt date publice despre probabilitatea de detecție, rata alarmelor false sau comportamentul în prezența bruiajului, informațiile fiind în mare parte cele comunicate de producători și operatori.
Ce putem însă observa ca problemă încă de acum este că integrarea cu structurile militare ridică întrebări de proprietate a datelor și de securitate a rețelei, care devine ea însăși infrastructură critică vizată de atacurile specifice mediului complex al războiului actual.
