Motivul care a impus oprirea programului Kinjal ar fi unul tehnic ce ține de eroarea prea mare de precizie. O rachetă modernă eficientă necesită o abatere maximă de la țintă de 5-7 metri. Conform datelor obținute de partea ucraineană, rachetele Kinjal înregistrează constant abateri de 30 de metri sau chiar mai mari, scăzând drastic eficacitatea atacurilor.
În cazul rachetei Kh-32, concepută ca o modernizare a vechiului sistem Kh-22, inginerii ruși nu au reușit să-i asigure o precizie și o rază de acțiune optime în condiții de luptă, proiectul fiind trimis înapoi în faza de revizuire tehnică. Resursele de producție și combustibilul solid alocate inițial acestor două programe au fost transferate imediat către asamblarea rachetelor balistice din complexul Iskander-M.
Suprasolicitarea industriei de apărare
Industria rusă de armament execută în prezent planurile de producție la un nivel de 110-120%. Evaluările spionajului militar ucrainean indică faptul că Moscova a îndeplinit deja, încă din luna august, cota anuală stabilită pentru rachetele hipersonice Zircon și rachetele de croazieră Oniks, acestea din urmă fiind modificate tehnic pentru a lovi ținte terestre.
Producția rachetelor balistice 9M723 pentru sistemul Iskander-M a atins 65 de unități pe lună, depășind planul de 60 de unități. De asemenea, rachetele de croazieră Kh-101 care înregistrează defecțiuni la momentul lansării sunt recuperate și trimise înapoi în fabrici pentru remedierea problemelor.
Această rată de asamblare permite forțelor ruse să lanseze muniția direct de pe linia de producție, limitând accesarea stocurilor strategice. O excepție o reprezintă rachetele Kalibr, a căror producție este alocată cu prioritate echipării noilor nave și submarine ale Flotei Ruse, rata de interceptare a acestora de către apărarea ucraineană apropiindu-se de 100%.
Obiectivele tactice și concentrarea pe industria de apărare ucraineană
Luna iulie a înregistrat un record al atacurilor balistice și hipersonice, cu 198 de lansări, la care s-au adăugat 153 de rachete de croazieră. Conform generalului Skibițki, obiectivul tactic prioritar al Moscovei este distrugerea industriei ucrainene de apărare, în special a unităților implicate în dezvoltarea de rachete balistice proprii și drone cu rază lungă de acțiune. Al doilea obiectiv vizează logistica feroviară, infrastructura portuară și sistemul energetic care asigură funcționarea acestor noduri vitale de transport.
Concomitent, toate seriile de atacuri asupra infrastructurii civile au un fundament politic clar stabilit în documentele interne rusești. Planificatorii militari de la Moscova vizează destabilizarea internă a Ucrainei prin generarea de panică în capitală, calculând că acest efect se va propaga la nivel național, cu scopul final de a influența viitorul climat electoral de la Kiev în favoarea unei conduceri cu o poziție neutră față de Federația Rusă.
Complexul militar rus planifică asamblarea a 11.000 de drone de diferite tipuri pe parcursul lunii august. Forțele ruse operează tranziția de la aparatele propulsate cu elice către modelele cu propulsie reactivă, identificate drept Geran-4 și Geran-5, care forțează forțele ucrainene să utilizeze interceptoare mult mai rapide.
Pentru a asigura ghidarea acestor sisteme, Rusia accelerează dezvoltarea rețelei de sateliți Rassvet, un echivalent al rețelei occidentale Starlink. Sistemul operează deja cu 16 sateliți plasați pe orbita joasă a Pământului, planificarea oficială prevăzând atingerea unui număr de 292 de sateliți operaționali până în anul 2027.
Calitatea armamentului importat
Deși industria rusă a reușit să stabilească complet la nivel intern asamblarea dronelor kamikaze, reducând dependența directă de Iran, motoarele necesare noilor modele Geran sunt achiziționate integral din China, la un cost estimat între 35.000 și 40.000 de dolari per unitate.
În ceea ce privește rachetele balistice, Coreea de Nord continuă să livreze sisteme KN-23 și KN-24, dislocând inclusiv personal militar în structurile de lansare rusești. Această cooperare permite Phenianului să obțină date telemetrice din condiții reale de luptă, deși sistemele livrate au dovedit o precizie extrem de scăzută, cu abateri de până la 15 kilometri față de ținta stabilită.
Evaluarea Direcției Principale de Informații (GUR) de la Kiev concluzionează că forțele ruse nu vor sista atacurile în lunile următoare. Comandamentul rus va reduce cel mult numărul de rachete alocate fiecărei ținte pentru a acumula un stoc destinat campaniei de iarnă, intensitatea generală a operațiunilor rămânând dictată exclusiv de capacitatea uzinelor de armament rusești de a livra echipamente noi.