Referendum sub presiune: De ce forțează Statele Unite un vot asupra păcii într-o Ucraină aflată încă sub bombardamente rusești

În spatele ușilor închise din Abu Dhabi și Washington, calendarul electoral al Ucrainei a devenit o monedă de schimb pentru garanțiile de securitate americane, o abordare care ignoră realitatea cinică a unui război de uzură ce nu dă semne de oprire.

Ultimatumul de la Washington: Garanții condiționate de vot

Administrația Trump pare fixată pe un termen limită arbitrar: iunie 2026. Motivul nu este o epifanie strategică privind pacea, ci pragmatismul electoral american. Donald Trump are nevoie de închiderea dosarului ucrainean înainte de a-și concentra întreaga energie pe alegerile parțiale din noiembrie, dorind să se prezinte în fața electoratului drept „pacificatorul” care a oprit hemoragia de fonduri și armament.

Pentru a forța mâna Kievului, oficialii americani au recurs la o pârghie extremă: amenințarea cu retragerea sprijinului pentru viitoarele garanții de securitate dacă Zelenski nu organizează alegerile cerute insistent de Moscova pentru a-și „revalida” legitimitatea.

Zelenski însuși a admis indirect această presiune, punctând că americanii sunt dispuși să facă orice pentru a încheia conflictul până la vară. Totuși, cerința de a organiza un scrutin național și un referendum asupra unui acord de pace până pe 15 mai este, din punct de vedere tehnic și juridic, o absurditate.

Cu 20% din teritoriu sub ocupație și milioane de cetățeni refugiați, un vot legitim este imposibil. Mai mult, legea marțială ucraineană interzice explicit orice formă de alegeri, iar modificarea cadrului constituțional sub bombardamente ar reprezenta o capitulare politică în fața dictatului extern.

Referendumul: O capcană a unității naționale

Ideea unui referendum privind un acord de pace care ar putea include cedarea regiunii Donbas este un alt punct de fricțiune major. Deși sondajele indică faptul că aproximativ 55% dintre ucraineni ar susține ideea unui referendum, o majoritate covârșitoare respinge cedările teritoriale în schimbul unor promisiuni de securitate adesea vagi. Rusia, prin vocea lui Serghei Lavrov, continuă să ceară retragerea totală a armatei ucrainene din zonele neocupate ale Donbasului, o condiție pe care Kremlinul o consideră non-negociabilă.

Presiunea pentru alegeri servește, în mod evident, intereselor lui Vladimir Putin. Moscova a investit masiv în narațiunea „ilegitimității” lui Zelenski, etichetându-l drept un „dictator fără alegeri”, o retorică pe care Donald Trump a adoptat-o surprinzător de facil. O campanie electorală desfășurată în plin război ar pulveriza unitatea națională a Ucrainei, transformând arena politică într-un câmp de bătălie intern unde dronele rusești ar putea perturba selectiv procesul de vot în regiunile opuse concesiilor.

Poziția Kievului: Securitatea înaintea calendarului

Biroul Președintelui Ucrainei a respins oficial raportul Financial Times, insistând că nicio decizie nu va fi anunțată pe 24 februarie și că securitatea rămâne factorul determinant. Pentru echipa lui Zelenski, a accepta un calendar electoral impus de la Casa Albă fără încetarea focului și fără ,,garanții de fier împotriva unei noi invazii rusești ar echivala cu un suicid politic. „Când nu există securitate, nu există nimic altceva”, a subliniat o sursă din cercul președintelui, demontând ideea că democrația poate fi exersată sub tirul rachetelor balistice.

Realitatea rămâne una sumbră! Ucraina este prinsă între ciocanul maximalismului rusesc și nicovala nerăbdării politice americane. În timp ce Washingtonul caută un „deal” rapid pentru a liniști bazinul electoral intern, Kievul avertizează că o pace forțată și un vot pripit nu vor aduce stabilitate, ci doar o fereastră de oportunitate pentru Moscova de a se regrupa.

Pe 24 februarie, când se vor împlini patru ani de la invazie, lumea va afla dacă Zelenski va ceda presiunilor sau dacă va alege să mențină cursul unei rezistențe care refuză să fie tranzacționată la masa marilor puteri.