Criza structurală din șantierele americane bate la uşă: Portavionul Doris Miller este amânat până în 2034 pe fondul blocajului industrial din SUA
11 Mai 2026
Confruntările continue dintre ucraineni şi ruşi în Marea Neagră confirmă o prăbușire a capacităților defensive și ofensive ale marinei ruse. Aceasta este încă o dovadă, a nu știu câta, care atestă că armata rusă, cu tot cu armele sale nucleare strategice, este un uriaș cu picioare de lut. Proiecția puterii navale ruse este acum de carton, fapt confirmat de campania sistematică de atacuri cu drone a Ucrainei care obligă Rusia să-și țină principale navele, puţinele pe care le mai are, din Flota Mării Negre blocate în port.
Mai mult, incapacitatea de a securiza spațiul maritim forțează Rusia să doteze navele de patrulare din clasa Grachonok cu plase anti-drone. Își imagina cineva la începutul agresiunii militare ruse asupra Ucrainei că navele marinei ruse vor naviga în Marea Neagră având pe ele cuști metalice de protecție instalate?
Rusia montează cuști metalice pe navele Grachonok de teama dronelor ucrainene
Imaginile publicate la 11 mai 2026 de analistul ucrainean Serhii Sternenko demonstrează instalarea unor structuri metalice acoperite cu plase pe ambarcațiunile ruseşti Proiect 21980 Grachonok. Aceste nave sunt responsabile direct de securizarea perimetrului maritim al podului Kerci, infrastructura logistică esențială care leagă teritoriul rus de Crimeea ocupată.
Decizia de a suda aceste cadre metalice deasupra punților navelor, cu siguranţă nu s-a făcut din propria inițiativă a echipajelor, ci a fost o măsură de urgență, mai bine spus o improvizaţie, avizată de comandamentul naval rus, adoptată în urma pierderilor recent înregistrate.
Pe 30 aprilie, forțele ucrainene au executat un atac precis pe timp de noapte utilizând nave de suprafață fără echipaj (USV). Atacul a vizat o ambarcațiune Grachonok și o navă de patrulare din clasa Sobol. Bilanțul raportat a fost de nouă militari ruși uciși și doi răniți. Numărul ridicat de victime, care depășește echipajul standard al unei nave Grachonok, indică prezența unui personal suplimentar la bord pentru misiuni de pază sporită și confirmă distrugerea navei.
Soluția rudimentară a marinei ruse
Detaliul tehnic care subliniază ineficiența forțelor ruse este tocmai destinația navelor Proiect 21980. Aceste ambarcațiuni au fost proiectate și echipate specific pentru misiuni anti-sabotaj și protecția bazelor navale.
Ele dispun de un arsenal dedicat identificării și anihilării amenințărilor asimetrice: sisteme hidroacustice Kalmar și stații Anapa pentru detecția activității subacvatice, aruncătoare de grenade DP-65A și DP-64, suporturi pentru mitraliere grele MTPU de 14,5 mm și sisteme portabile de rachete antiaeriene (MANPADS) de tip Iglă și Verba. În ciuda acestui echipament specializat, navele sunt incapabile să respingă atacurile dronelor de suprafață ucrainene.
Flota rusă din Marea Neagră operează nouă ambarcațiuni Grachonok, în timp ce Serviciul de Grăniceri al FSB deține alte patru unități în Districtul Federal Sud al Rusiei. Instalarea cuștilor de protecție pe aceste platforme trădează o vulnerabilitate majoră inclusiv în cazul unor atacuri aeriene efectuate din mai multe direcţii.
O structură metalică montată deasupra navei oferă o protecție limitată exclusiv împotriva munițiilor lansate pe o traiectorie verticală. Această configurație confirmă teama comandamentului rus față de dronele multirotor grele ucrainene, capabile să elibereze încărcături explozive direct deasupra punții navelor.
Când navele însărcinate cu protecția celui mai important obiectiv strategic din regiune depind de plase sudate pentru a supraviețui unei patrule, pretențiile de control maritim ale Federației Ruse sunt anulate de facto. Măsurile defensive rudimentare adoptate de forțele ruse atestă incapacitatea industriei lor de apărare de a furniza sisteme electronice sau cinetice viabile pentru combaterea amenințărilor reprezentate de vehiculele autonome ucrainene.
