Intrare în forță pe piața navelor de luptă: Fregata germană GMF 140, cu ambiții de distrugător american și sistem Aegis integrat. Piața vizată și riscurile asumate de Rheinmetall

Compania germană de apărare Rheinmetall a prezentat, luni, 3 august, GMF 140, o fregată nouă cu rachete ghidate, destinată forțelor navale ale NATO și partenere care caută o navă de suprafață de nouă generație, cu apărare aeriană și antirachetă integrată, capacități antisubmarin și de lovire la distanță. Cunoscută mai ales pentru vehicule blindate, artilerie, sisteme de apărare aeriană, muniție și electronică navală, compania intră astfel pentru prima dată pe segmentul navelor de luptă complete.

Nava, cu o lungime de 140 de metri și un deplasament de peste 6.000 de tone, viteză maximă de 30 de noduri și un echipaj de bază de doar 90 de persoane, extensibil la 125 la nevoie, este propusă de Rheinmetall în primul rând pentru export, compania precizând că intenționează să o ofere "inițial ca parte a unui proiect de achiziție în America de Nord", înainte de a urmări oportunități cu alte marine aliate. Un purtător de cuvânt al companiei a refuzat să precizeze dacă este vorba despre un program canadian, american sau mexican.

Arhitectură americană, ambiții de distrugător

GMF 140, photo source: Rheinmetall

Elementul central al proiectului este integrarea unor sisteme de luptă și senzori de origine americană. Rheinmetall precizează că fregata este construită în jurul sistemului de luptă Aegis, folosit în mod obișnuit pe distrugătoarele americane din clasa Arleigh Burke și pe crucișătoarele din clasa Ticonderoga, nave considerabil mai mari și mai scumpe decât o fregată de această dimensiune. Pentru clienții care preferă o arhitectură diferită de management al luptei, nava poate fi configurată și cu sistemul CMS330 de la Lockheed Martin.

Nava dispune de 64 de celule de lansare verticală Mk 41, de lungime completă, care permit folosirea unei game largi de rachete antiaeriene, antirachetă și de atac terestru, de la rachete de croazieră Tomahawk până la familia de rachete sol-aer Standard. 

Teoretic, cele 64 de celule ar putea găzdui până la 256 de rachete Evolved Sea Sparrow, livrate în pachete de câte patru, deși o configurație de luptă reală ar combina, cel mai probabil, mai multe tipuri de armament pentru un echilibru între apărare aeriană și capacitate de lovire. 

Armamentul suplimentar include rachete antinavă, tuburi lans-torpilă, un tun principal de 127 milimetri, sisteme de arme laser și sisteme de apărare apropiată de tip CIWS.

Rheinmetall susține că proiectul include o carenă cu semnătură redusă, măsuri integrate de gestionare a semnăturii acustice, sonare montate pe corp și tractate, precum și facilități pentru elicoptere și sisteme fără pilot de origine americană sau europeană.

Cum se plasează noua „fregată distrugător” GMF 140 față de alte proiecte europene

GMF 140, photo source: Rheinmetall

Prin dimensiune și capacitate, GMF 140 se situează în aceeași categorie cu programul american Constellation, între timp anulat, cu fregata britanică Type 26 și cu familia franco-italiană FREMM, dar cu un accent diferit.

Spre deosebire de Type 26, orientată în principal spre lupta antisubmarin, GMF 140 a fost gândită de la bun început ca o platformă de apărare aeriană și antirachetă complet integrată, capabilă să contribuie la rețele de apărare antirachetă la nivel de grupare navală, păstrând totodată capacități solide de luptă antisubmarin și de lovire la distanță. 

Prin deplasament, nava se apropie de fregata spaniolă F-110, de 145 de metri și aproximativ 6.100 de tone, rămânând totuși sub dimensiunile fregatei Constellation, ale Type 26 britanice și ale viitoarei F126 germane.

Proiectul german F126, care ar fi urmat să fie cea mai mare navă de suprafață intrată în dotarea marinei germane de la al Doilea Război Mondial, cu 166 de metri lungime și un deplasament de până la 11.000 de tone, a fost anulat de Germania, care a optat în schimb pentru un proiect mai mic, mai puțin riscant, F128, bazat pe platforma A-200 a șantierului naval TKMS, orientat spre lupta antisubmarin. 

GMF 140 propune o soluție diferită față de această alegere germană, mizând pe o fregată puternic înarmată și interoperabilă, cu apărare aeriană și antirachetă integrată, lovire la distanță și luptă antisubmarin, toate pe aceeași platformă, în locul unui compromis pe cost.

Piața vizată și riscurile pe care și le asumă Rheinmetall

Divizia navală a Rheinmetall, photo source: Rheinmetall

Intrarea pe piață ridică și un semn de întrebare firesc, pentru că este primul proiect al Rheinmetall ca antreprenor general pentru o navă de luptă majoră, deși compania este de multă vreme un furnizor important de armament naval, senzori, muniție și sisteme de misiune. Acest lucru presupune un anumit grad de risc pentru orice cumpărător potențial al unui proiect nou, netestat operațional.

Rămâne și întrebarea unde ar putea fi construite aceste nave. La începutul acestui an, Rheinmetall a preluat șantierul naval Naval Vessels Lürssen, care include mai multe șantiere germane, printre care Blohm+Voss din Hamburg, cel mai probabil candidat, având o îndelungată experiență în construcția de nave de suprafață.

În privința pieței nord-americane vizate explicit de companie, situația variază de la o țară la alta. Canada a ales deja distrugătorul din clasa River, bazat pe proiectul Type 26, astfel încât Rheinmetall ar miza aici pe o tranșă viitoare sau pe o cerință ulterioară. 

În Statele Unite, programul fregatei Constellation a fost încheiat anul trecut, iar viitorul program american de fregate, denumit FF(X), urmează să se bazeze pe platforma National Security Cutter, ceea ce face puțin probabilă introducerea unui proiect complet nou în acest program. Apariția GMF 140 sugerează totuși că Rheinmetall a identificat un gol de piață între viitorul FF(X) și distrugătoarele din clasa Arleigh Burke, cu o capacitate de lansare verticală și un nivel de capabilitate apropiate de cele ale distrugătorului american. 

Mexicul, care operează în prezent o singură fregată ușoară SIGMA, după ce a redus o comandă inițială de opt nave, rămâne, la rândul lui, un candidat plauzibil pentru un proiect de înlocuire.

Pe termen mai lung, apariția GMF 140 marchează o direcție tot mai vizibilă în rândul forțelor navale ale NATO, către fregate multirol puternic înarmate, care estompează granița tradițională dintre fregate și distrugătoare, cel puțin din punctul de vedere al misiunilor pe care le pot îndeplini. 

Rămâne de văzut dacă alte forțe navale vor urma exemplul Germaniei, care a preferat un proiect mai mic și mai puțin riscant, sau se vor orienta spre proiecte de talia GMF 140, care își propun să păstreze capabilități apropiate de cele ale unui distrugător într-o carenă de dimensiunea unei fregate.