În spatele retoricii diplomatice, datele concrete arată însă că Statele Unite nu își sporesc prezența pe continent, ci își restrâng contingentul, cerând statelor europene să preia singure costul și efectivele necesare apărării convenționale.
„Încă vă iubim”, a declarat Whitaker luni, la Forumul de Securitate de la Varșovia, desfășurat în capitala Poloniei. „Le repet mereu aliaților noștri europeni… că Statele Unite nu se retrag.”
Declarațiile sale au fost făcute în cadrul unei mese rotunde dedicate inițiativei „NATO 3.0” - un model susținut de SUA care prevede ca Europa să preia inițiativa în ceea ce privește apărarea convențională, pe măsură ce forțele americane se retrag de pe continent și își îndreaptă atenția în altă parte.
Discuția despre mutarea forțelor americane spre est intervine într-un moment în care Pentagonul derulează o reevaluare a dispozitivului său militar din Europa, procedură coordonată de secretarul apărării Pete Hegseth și programată să se finalizeze în luna decembrie. Această evaluare nu pornește de la zero, ci confirmă măsurile de reducere a efectivelor deja aplicate în teren. În luna mai, Departamentul Apărării a retras aproximativ 5.000 de militari din bazele din Germania și a anulat desfășurarea planificată a unui batalion de artilerie cu rază lungă de acțiune.
Europa, retrogradată pe locul 4 pe lista priorităților de securitate ale SUA
Când oficialii americani vorbesc despre modernizarea infrastructurii și a lanțurilor de alimentare cu combustibil pentru a facilita mobilitatea spre est, aceștia nu propun aducerea de noi brigăzi combatante din Statele Unite, ci deplasarea forțelor deja existente și transferarea responsabilității logistice pe umerii guvernelor europene.
Ierarhia strategică asumată deschis de administrația Trump arată fără echivoc pierderea importanței teatrului european. Whitaker a declarat la Varșovia că Europa ocupă abia locul al patrulea în lista de priorități de securitate ale Statelor Unite, fiind devansată de protecția teritoriului național american, de emisfera vestică și de regiunea Indo-Pacific.
Argumentul invocat de diplomatul american, conform căruia marile puteri intră în declin atunci când își dispersează excesiv resursele în prea multe regiuni ale lumii, reflectă decizia Casei Albe de a conserva trupele și tehnica militară pentru rivalitatea directă cu China.
În această logică operațională denumită de administrație „NATO 3.0”, Statele Unite își retrag eșaloanele de luptă convențională și cer europenilor să preia integral prima linie a apărării terestre.
Deficit de 300.000 de militari și bugete de 5% din PIB
Înlocuirea capacităților militare americane reprezintă însă o sarcină pe care statele europene nu o pot îndeplini pe termen scurt. Comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius, a precizat în repetate rânduri că înlocuirea echipamentelor strategice asigurate până acum de armata americană ar costa Uniunea Europeană până la 500 de miliarde de euro. În plus, analizele militare indică un deficit de cel puțin 300.000 de militari pentru a putea asigura o descurajare credibilă a forțelor ruse în absența sprijinului direct al trupelor americane.
Un raport intern al Agenției Europene de Apărare confirmă că armatele din Europa înregistrează lipsuri foarte mari în materie de sisteme de apărare antidronă, comunicații sigure prin satelit și platforme de supraveghere navală.
În timp ce serviciile de informații europene avertizează că Federația Rusă ar putea deține capacitatea de a ataca un stat membru NATO până la finalul acestui deceniu, administrația americană își condiționează rămânerea în Europa de o creștere accelerată a cheltuielilor militare. La summitul NATO de la Haga, aliații au acceptat ținta de a ridica cheltuielile de bază pentru apărare la 3,5% din PIB până în 2035, la care se adaugă un procent de 1,5% pentru securitate generală, ducând nivelul cerut de Washington la 5% din PIB.
Presiunea s-a reflectat direct în reproșurile adresate de Whitaker guvernului de la Praga, a cărui alocare militară de 1,8% din PIB rămâne sub vechiul prag de 2%. Polonia alocă 4,7% din PIB pentru apărare și construiește infrastructură de primire pentru forțele aliate, însă poziția Casei Albe arată că Washingtonul pregătește terenul pentru o prezență militară redusă numeric în Europa, forțând flancul estic să suporte singur greutatea unei confruntări directe cu Rusia.