Starea tehnică a portavionului Nimitz este marcată de o uzură care depășește limitele proiectate inițial. Nava, pusă în serviciu în mai 1975, funcționează cu două reactoare nucleare de tip A4W care au o vechime de peste jumătate de secol. Ultima operațiune de realimentare cu combustibil nuclear și revizie complexă a avut loc între anii 1998 și 2001, potrivit revistei americane Stars and Stripes.
În prezent, la 25 de ani de la acea intervenție, resursele energetice ale reactoarelor sunt aproape epuizate. Acest fapt limitează drastic capacitatea portavionului de a executa misiuni de luptă de lungă durată sau a lua parte la manevre militare în cadrul ,,Operației Epic Fury. Orice solicitare suplimentară a sistemului de propulsie riscă să epuizeze rezervele de combustibil înainte de noul termen de pensionare.
Marina SUA evită să admită că o navă veche de 51 de ani, aflată la limita tehnică a propulsiei, nu mai poate susține ritmul intens al operațiunilor de luptă din cadrul campaniei Epic Fury. În locul unei forțe de atac reale, Pentagonul menține în inventar o platformă de antrenament care ocupă un loc în statistici fără a oferi o valoare tactică veritabilă pe frontul din Orientul Mijlociu.
Planificarea strategică suferă din cauza întârzierilor constante ale portavionului USS John F. Kennedy, care va fi recepționat abia în martie 2027. Până la acel moment, USS Nimitz este mutată din baza Kitsap către Norfolk. Această deplasare este etapa preliminară obligatorie pentru dezafectarea și descărcarea combustibilului nuclear la șantierul naval Newport News.
Această ultimă deplasare spre coasta de est este prezentată ca o schimbare a bazei navale de care aparţine, dar reprezintă în realitate un drum spre casare. Efortul de a menține nava în stare de plutire pentru încă un an consumă resurse financiare și logistice care ar fi trebuit direcționate către întreținerea navelor noi, precum UŞŞ John C. Stennis, a cărei revizie este deja blocată de termene depășite.
Epuizarea combustibilului nuclear face imposibilă orice regenerare a capacității de luptă a portavionului Nimitz fără o investiție masivă și inutilă într-o nouă realimentare. Marina americană preferă să păstreze o aparență numerică pe hârtie, ignorând riscul operațional al utilizării unor reactoare proiectate în anii '70.
Menținerea forțată a acestui veteran în registrul activ confirmă o realitate brutală: Statele Unite au pierdut ritmul de înlocuire a activelor strategice, fiind obligate să conteze pe cifre oficiale pentru a ascunde un deficit real de putere maritimă.