Update: Marina ucraineană a confirmat ulterior că a pierdut controlul asupra uneia dintre dronele sale în Marea Neagră din cauza războiului electronic, ceea ce a determinat ca nava fără pilot să fie purtată de curenți către coastele României.
Dispozitivul a fost detectat inițial în jurul orei 05:50 în acvatoriul portului și adus la mal pentru verificări de securitate. În urma evaluării nivelului de risc, autoritățile au declanșat Planul Roșu de Intervenție la ora 10:29, mobilizând un dispozitiv masiv format din cel puțin 15 ambulanțe și o autoscară.
Pentru a preveni un dezastru în zona Oil Terminal, aflat la mai bine de 500m de locul in care a fost depistata drona, perimetrul a fost evacuat și izolat pe o rază de trei kilometri, iar un petrolier aflat la ancoră a fost mutat preventiv.
Specialiștii pirotehniști ai Serviciului Român de Informații (SRI) au constatat prezența unui temporizator (timer) atașat încărcăturii explozive, drona autodetonându-se la ora 10:30. Datorită procedurilor stricte de securizare implementate de SRI, Garda de Coastă și Ministerul Apărării Naționale (MApN), deflagrația nu a produs victime umane.
Ministerul Apărării Naționale a clarificat oficial originea tehnică a platformei navale, respingând orice ipoteză privind o defecțiune a echipamentelor proprii. Dispozitivul nu face parte din arsenalul Armatei României, nu a fost utilizat în exercițiile militare recente din Marea Neagră și aparține tipologiei de armament utilizate în prezent în războiul din Ucraina. În prezent, investigația judiciară este coordonată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Structura dronei maritime indică utilizarea sistemelor autonome de tip SeaBaby
Analiza detaliilor tehnice și a datelor preliminare indică o probabilitate ridicată ca USV-ul să aparțină familiei de platforme ucrainene SeaBaby, contrazicând evaluările inițiale care sugerau un model Magura V5. Argumentul principal are la baza gabaritul acestui USV.
Deși evaluările inițiale din spațiul public au speculat utilizarea modelului Magura V5, datele tehnice extrase pe baza analizei vizuale și a dimensiunilor raportate de 7-8 metri infirmă această ipoteză.
Platforma Magura V5 are o lungime de 5,5 metri, fiind optimizată pentru agilitate și atacuri navale de tip roi, în timp ce obiectul eșuat la Constanța aparține unei clase de drone cu un tonaj mult mai mare. Ţine cont de faptul că acestea fiind nişte platforme modulare, configuraţia lor poate varia destul de mult, ele fiind modificate şi adaptate cu anumite sisteme de arme în funcţie misiunea pe care trebuie să o efectueze.
Analiza liniilor de design și a dimensiunilor sugerează că dispozitivul face parte din familia SeaBaby (capabil să transporte o încărcătură explozivă uriașă, de până la 1.000 de kilograme, pe distanțe ce depășesc 1.000 de kilometri) , utilizată de Serviciul de Securitate al Ucrainei pentru distrugerea infrastructurii grele, sau se apropie de caracteristicile variantei Seawolf, o platformă modulară mai puțin cunoscută, prezentată oficial în 2025.
Drona navală Seawolf, dezvoltată de compania Ekskalibur, prezintă similitudini izbitoare cu imaginile surprinse în port înainte de explozie. În versiunea sa de bază, acest sistem are o lungime de 7,5 metri, încadrându-se exact în estimările oficiale de la fața locului, și o lățime de 2,2 metri.
Spre deosebire de modelele kamikaze clasice, Seawolf este o platformă versatilă, propulsată de un motor diesel de 270 de cai putere, având o autonomie de peste 1.600 de kilometri și capacitatea de a transporta o sarcină utilă totală de 1.650 de kilograme. Arhitectura sa permite reconfigurarea rapidă pentru misiuni de luptă sau supraveghere fără modificarea componentelor structurale principale.
Un element tehnic care susține apartenența la o clasă de atac grea, fie că vorbim despre SeaBaby sau Seawolf, este prezența unui temporizator (timer) identificat de geniștii SRI înainte de detonare.
Acest mecanism de declanșare programată este specific misiunilor de distrugere a obiectivelor fixe de mari dimensiuni, precum danele portuare sau terminalele petroliere, și nu este caracteristic dronelor de interceptare navală rapidă.
Capacitatea acestor sisteme de a transporta sarcini de luptă de sute de kilograme de explozibil pe distanțe lungi transformă orice eroare de navigație sau pierdere a controlului asupra dronei într-un risc de securitate major pentru statele riverane.
Faptul că acest vehicul a ajuns în derivă până în acvatoriul românesc, purtând o încărcătură explozivă rămasă activă, confirmă pericolul reprezentat de aceste sisteme navale autonome de mare tonaj utilizate în zona Mării Negre.