Sfârșitul dependenței de vecini: Slovacia preia controlul exclusiv al spațiului aerian cu noile F-16 Block 70
28 Octombrie 2026
Abandonarea programului franco-german pentru așa-zisul „avion de luptă al viitorului” (SCAF) lasă Berlinul fără o opțiune națională sau bilaterală viabilă pentru a-și înlocui în timp util vechea flotă de avioane Eurofighter. După ce eșecul negocierilor dintre Airbus și Dassault a forțat Germania să caute soluții alternative, guvernul federal tatonează acum deschis aderarea la Global Combat Air Programme (GCAP), proiectul concurent al SCAF dezvoltat de Marea Britanie, Italia și Japonia.
Cancelarul german Friedrich Merz a confirmat oficial acest demers în timpul vizitei sale oficiale pe care a efectuat-o la Tokyo pe 28 octombrie, subliniind că Berlinul analizează implicarea într-un program militar care a depășit faza radarilor și are deja stabilită o împărțire clară a sarcinilor industriale – nimic din toate acestea nu a fost realizat responsabil în cadrul programului SCAF.
Conflict intern la Berlin pe noul avion de vânătoare
Totuși, alegerea programului GCAP generează un conflict intern între cancelarie și Ministerul Apărării de la Berlin. Pe de o parte, aripa politică susține alianța cu Londra, mizând pe faptul că un parteneriat tehnologic cu Marea Britanie ar menține o putere militară esențială cuplată la securitatea europeană, mai ales în contextul presiunilor exercitate de administrația Trump pentru o Europă independentă din punct de vedere militar.
Mai mult, premierul britanic Andy Burnham a lansat la începutul lunii octombrie o invitație formală Germaniei, iar Ministerul Apărării de la Roma confirmase încă din vară că intrarea unor noi membri ar eficientiza costurile și ar consolida proiectul.
Cum a ajuns Germania să ceară un loc în programul militar concurent
Pe de altă parte, strategii militari germani privilegiază o cooperare nouă cu Suedia și Spania. O evaluare internă a Ministerului Apărării avertizează că arhitectura GCAP a fost deja blocată prin acordul internațional semnat în 2024 de Londra, Roma și Tokyo.
Intrarea Germaniei în acest moment al proiectului ar lăsa industria națională - în special divizia Airbus Defence - fără un cuvânt greu de spus în privința tehnologiilor care ar urma să se regăsească în acest avion. Practic, Germania ar plăti o factură uriașă pentru un program controlat de deciziile partenerilor fondatori, ratând obiectivul strategic de a obține o ,,suveranitate tehnologică reală’’.
Luarea unei decizii de către germani este urgentată si de calendarul Japoniei. Tokyo insistă pentru menținerea termenului din 2035 pentru intrarea în serviciu a noului aparat, dată la care vechile sale avioane F-2 vor trebui retrase, și a impus ca o hotărâre privind aderarea Germaniei să fie clarificată la începutul anului viitor.
Deși Friedrich Merz a avertizat că Berlinul ar putea rata acest termen restrictiv, negocierile directe dintre miniștrii apărării german și japonez, programate în viitorul apropiat, vor tranșa dacă Germania își asumă riscul de a finanța un avion controlat de terți sau alege să pornească de la zero alături de Suedia și Spania.
