Defense România › Securitate & Externe › Orientul Mijlociu › Doctrina dominanței aeriene israeliene rămâne intactă: De ce au fost distruse la sol avioanele de atac siriene de la baza Abu al-Duhur

Doctrina dominanței aeriene israeliene rămâne intactă: De ce au fost distruse la sol avioanele de atac siriene de la baza Abu al-Duhur

DefenseRomania Team
18 AUGUST 2026
F-35I al Forțelor Israeliene în timpul unei misiuni de luptă în Iran, martie 2026
Indiferent de arhitectura puterii politice de la Damasc, strategia de securitate a Israelului privind interzicerea reconstrucției forțelor aeriene siriene rămâne neschimbată. Marți, 18 august 2026, Forțele Aeriene Israeliene (IAF) au executat o serie de atacuri aeriene care au vizat infrastructura și capabilitățile bazei aeriene militare Abu al-Duhur, situată în estul regiunii Idlib. 

Acțiunea militară confirmă hotărârea Tel Aviv-ului de a bloca orice tentativă a noii administrații de la Damasc de a opera o flotă aeriană de luptă pe care Israelul o consideră o amenințare inacceptabilă pe granița sa de nord.

Conform datelor furnizate de presa de stat siriană și confirmate din surse independente, avioanele israeliene au executat lovituri multiple asupra pistei, depozitelor de muniție și facilităților de stocare din perimetrul bazei. Rapoartele indică faptul că obiectivul principal al atacului a fost distrugerea aeronavelor siriene aduse recent în stare de funcționare, potrivit Reuters.

Grupurile de analiști OSINT care monitorizează conflictul precizează că în baza Abu al-Duhur se aflau aeronave destinate procesului de reconstrucție a Forțelor Aeriene Siriene: două bombardiere Su-22 recent recondiționate, un număr neprecizat de aeronave de antrenament L-39 și elicoptere din generații mai vechi. 

Răspunsul imediat al Israelului la primele zboruri de antrenament ale aviației siriene

Atacul survine la doar o săptămână după apariția în spațiul public a unor materiale video care confirmau reluarea zborurilor de antrenament cu cel puțin două aparate Su-22 în nordul Siriei, primele astfel de misiuni executate după prăbușirea regimului Bashar al-Assad în decembrie 2024.

Mai mult, aparatul de informații israelian monitoriza intens programul sirian de pregătire a noilor piloți. La 26 iulie 2026, prima promoție formată din 1.000 de cadeți a absolvit Colegiul Forțelor Aeriene, marcând prima infuzie majoră de personal militar a noii administrații de la Damasc condusă de președintele Ahmed al-Sharaa. 

Acești factori cumulați - recondiționarea tehnicii de luptă, reluarea antrenamentelor și instruirea piloților - au declanșat protocolul de intervenție al Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF). Evaluările Institutului Internațional pentru Studii Strategice indicau că, în momentul preluării puterii de către noile autorități în 2024, aviația militară siriană dispunea de un inventar teoretic de aproximativ 20 de aeronave de atac Su-22 (variantele M3/M4). 

Marea majoritate a acestora se aflau însă într-o stare avansată de degradare tehnologică, fiind depozitate necorespunzător și neavând capacitate de zbor din cauza lipsei de piese de schimb și a mentenanței precare pe parcursul celor 14 ani de război civil. Eforturile noului guvern de la Damasc de a repune în stare operațională aceste relicve aviatice, eforturi începute prin testele de zbor de la baza Shayrat din septembrie 2025 și susținute recent de exerciții aeriene care au implicat inclusiv aparate MiG-21, au fost tratate de Israel ca o linie roșie de nepermis.

Reacțiile diplomatice au urmat imediat atacului, reflectând aliniamentele strategice complexe din regiune. Turcia, principalul susținător politic și militar al noii administrații de la Damasc, implicată direct în procesul de antrenare și reconstrucție a armatei siriene, a condamnat ferm raidul israelian prin vocea Ministerului de Externe, catalogându-l drept o „agresiune care încalcă integritatea teritorială a Siriei” și solicitând o reacție internațională. 

Mai puțin uzuală a fost critica adusă de administrația americană. Tom Barrack, trimisul special al SUA pentru Siria și Irak, a definit public atacul drept o „escaladare inutilă care nu contribuie la stabilitatea regională”, subliniind o rară divergență tactică între Washington și Tel Aviv cu privire la gestionarea noilor autorități siriene.

Dincolo de declarațiile diplomatice, acest atac ne demonstrează ca Israelul își menține monopolul puterii aeriene în regiune. Deși administrația Ahmed al-Sharaa manifestă deschidere față de partenerii occidentali, rădăcinile militante ale unora dintre facțiunile de la Damasc determină comandamentul de la Tel Aviv să aplice aceeași doctrină a descurajării utilizată anterior împotriva regimului Assad și a influenței iraniene. Oricine deține controlul la Damasc se va confrunta cu o forță aeriană israeliană dispusă să elimine fizic orice încercare de a reconstrui o capacitate ofensivă, fie ea și marginală, în proximitatea frontierelor sale.

DefenseRomania Team
Alte știri de interes