Cine mai susţine capacitatea de producție a industriei ruse: Mecanismul prin care rachetele Iskander și X-101 sunt produse cu alumină din Irlanda

Investigația recentă publicată de OCCRP și partenerii săi media relevă cum rafinăria Aughinish Alumina din Irlanda, cel mai mare producător de alumină din Europa, a devenit un nod logistic vital pentru producția de aluminiu necesară rachetelor și blindatelor rusești.

Deși Bruxelles-ul a restricționat importurile de aluminiu finit din Rusia în februarie 2025, exportul de alumină - materia primă indispensabilă - rămâne în afara regimului de sancțiuni, permițând grupului Rusal să utilizeze infrastructura irlandeză pentru a-și menține fluxul de producție militară.

Aughinish Alumina este deținută de gigantul rusesc Rusal, controlat anterior de oligarhul Oleg Deripaska, aflat pe lista de sancțiuni a UE încă din 2022. Totuși, entitatea juridică Rusal a evitat restricțiile directe prin ajustarea structurii de acționariat a companiei-mamă EN+ Group, manevră care îi permite să opereze nestingherit în Uniunea Europeană.

Datele vamale confirmă că, în loc să scadă, volumul exporturilor de alumină din Irlanda către Rusia a crescut constant după invazia pe scară largă a Ucrainei. În anul 2024, valoarea livrărilor către rafinăriile rusești din Krasnoyarsk și Sayanogorsk a atins nivelul de 376 de milioane de dolari, reprezentând peste jumătate din producția totală a fabricii irlandeze. Aceste două facilități din Siberia asigură aproximativ o treime din producția totală de aluminiu a grupului Rusal, metal utilizat ulterior în fabricarea componentelor pentru tehnică militară.

Mecanismul prin care rachetele Iskander și X-101 sunt produse cu alumină din Irlanda

Traseul industrial al aluminei irlandeze demonstrează o integrare profundă în lanțul de aprovizionare al forțelor armate ruse. După ce alumina este transformată în aluminiu la topitoriile din Siberia, metalul este achiziționat de traderul moscovit Aluminium Sales Company (ASK).

În perioada februarie 2022 - aprilie 2025, ASK a plătit departamentului de vânzări a Rusal peste 640 de milioane de dolari pentru aluminiu provenit de la aceste unități de producție.

Mai departe, datele financiare analizate de OCCRP indică faptul că ASK distribuie metalul către un portofoliu de peste 40 de producători de armament sancționați de UE. Printre clienții finali se numără Uzina de Construcții de Mașini Votkinsk, care produce rachetele balistice Iskander-M, și Uzina de Instrumente Arzamas, responsabilă pentru fabricarea rachetelor de croazieră X-101.

De ce exportul de alumină către Rusia a crescut după declanşarea invaziei din Ucraina? 

Guvernul de la Dublin și reprezentanții rafinăriei invocă legalitatea strictă a acestor tranzacții, argumentând că alumina nu figurează pe listele de bunuri restricționate. Departamentul de Afaceri Externe din Irlanda a precizat că, în absența unei decizii la nivelul Comisiei Europene, exportul către Rusia nu poate fi limitat fără a încălca regulile pieței libere.

Totuși, experții în securitate și analiștii în domeniul sancțiunilor subliniază că această ,,neutralitate tehnică ascunde o vulnerabilitate strategică. Atâta timp cât UE permite exportul materiilor prime critice, obiectivele NATO de a degrada capacitatea industrială de război a Rusiei sunt subminate direct din interiorul blocului comunitar.

Practic, dependența economică a Irlandei de locurile de muncă oferite de Aughinish prevalează în fața necesității de a bloca accesul Moscovei la resursele necesare pentru continuarea agresiunii militare.

Această situație evidențiază dificultatea coordonării unei politici comerciale unitare atunci când interesele economice naționale intră în coliziune cu securitatea regională. Faptul că peste 20 de angajați ai traderului ASK provin din structurile de conducere ale Rusal sugerează o coordonare strânsă între producător, intermediar și industria de apărare, mecanism conceput special pentru a eluda spiritul, dacă nu și litera, sancțiunilor internaționale.

În lipsa unei interdicții explicite pe exportul de alumină, Europa continuă să fie, în mod paradoxal, un furnizor de bază pentru complexul industrial rusesc, validând avertismentele specialiștilor care susțin că sistemul de sancțiuni actual este fragmentat și permite Rusiei să își regenereze stocurile de armament utilizând resurse europene.