Pentagonul a desfășurat o forță militară masivă, fiind prima prezență terestră asumată public a trupelor americane în interiorul Iranului din ultimii 46 de ani, după eșecul operațiunii „Eagle Claw” din 1980.
Aparatul de luptă F-15E, evaluat la aproximativ 30 de milioane de dolari, a fost lovit pe 3 aprilie de o rachetă antiaeriană portabilă trasă de forțele iraniene, în timp ce executa o misiune de atac asupra unor depozite legate de programele de rachete și drone de la sud de Isfahan. Cei doi membri ai echipajului, identificați sub indicativele „Alpha” și „Bravo”, s-au catapultat și au aterizat la o distanță de opt kilometri unul de celălalt, declanșând o mobilizare imediată a comandamentului american.
Prima extragere sub foc inamic și pierderea unui avion A-10
Pilotul Alpha a fost recuperat la câteva ore după doborâre, într-o acțiune de zi care a mobilizat 21 de aeronave. Forțele de intervenție au trimis un elicopter de căutare și salvare în luptă HH-60W Jolly Green II, escortat de avioane de atac.
Zona de aterizare a fost imediat vizată de tirurile infanteriei iraniene. Elicopterul de extracție a fost atins de gloanțe, membrii echipajului suferind răni, iar un avion de atac la sol A-10 Thunderbolt II care asigura acoperirea aeriană a fost avariat grav de focul de la sol, pilotul fiind forțat să se catapulteze după ce a reușit să părăsească spațiul aerian iranian.
Situația ofițerului responsabil cu sistemele de armament, Bravo, a necesitat o operațiune separată de o amploare fără precedent. Parașuta acestuia a fost avariată în timpul catapultării, iar impactul violent cu solul i-a provocat fracturi la coloană, braț și umăr. În ciuda traumatismelor severe, ofițerul s-a deplasat într-o zonă muntoasă, la o altitudine de peste 2.100 de metri, ascunzându-se timp de aproape două zile în timp ce unitățile Corpului Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) se apropiau la câteva sute de metri de poziția sa.
Peste 150 de aeronave și 339 de lovituri în interiorul teritoriului iranian
Pentru salvarea lui Bravo, Pentagonul a angajat o flotă de peste 150 de aeronave: 64 de avioane de vânătoare, 4 bombardiere strategice, 48 de avioane cisternă de realimentare în zbor, 13 aeronave de salvare și 26 de platforme destinate războiului electronic și culegerii de informații. Concomitent, CIA a condus o operațiune de inducere în eroare pentru a devia patrulele iraniene de căutare.
Volumul de foc a fost uriaș pentru o misiune de recuperare a personalului militar din teren inamic. Forțele americane au lansat 339 de proiectile și bombe de precizie pe teritoriul Iranului (123 în prima etapă și 216 în a doua misiune), lovind concentrările de trupe ale IRGC care îl căutau pe pilotul american.
Comandamentul a decis să nu riște o nouă infiltrare exclusiv cu elicoptere, anticipată de apărarea iraniană. Două avioane de transport special MC-130J Commando II au aterizat direct pe o pistă improvizată în deșert, la 16 kilometri de poziția ofițerului, debarcând peste 90 de militari din forțele speciale și elicoptere ușoare MH-6M Little Bird.
Aceste elicoptere de mici dimensiuni au zburat direct pe creasta muntoasă, unde parașutiștii de salvare din U.S. Air Force l-au preluat pe ofițerul rănit.
Avioane de transport distruse la sol pentru a nu fi capturate de gardienii iranieni
Complexitatea operațiunii a fost amplificată de incidente tehnice critice la sol. Cele două avioane de transport MC-130J, evaluate la circa 100 de milioane de dolari fiecare, s-au împotmolit în terenul instabil al pistei improvizate și nu au mai putut decola. Pentru a împiedica capturarea tehnologiei de către regimul de la Teheran, trupele americane au dinamitat și distrus complet la fața locului ambele avioane de transport, împreună cu elicopterele Little Bird rămase la sol.
O a treia formațiune de transport a fost trimisă în spațiul aerian iranian pentru a extrage contingentul de peste 90 de militari din forțele speciale și pe pilotul salvat.
Declasificarea acestor detalii arată costul operațional real al menținerii superiorității convenționale într-un spațiu aerian ostil. Doborârea unui singur aparat de luptă prin intermediul unei rachete antiaeriene portabile a obligat armata americană să execute sute de bombardamente pe teritoriul iranian, să piardă la sol echipamente de peste 200 de milioane de dolari și să angajeze mii de cadre militare pentru a garanta recuperarea echipajului.