Dintre acestea, șase scenarii distincte vizează direct Europa de Nord, iar planul principal al Kremlinului urmărește declanșarea unei crize regionale controlate pe flancul estic al Alianței Nord-Atlantice, calculată să oblige statele membre să decidă sub presiunea timpului și în condiții de incertitudine, cu scopul de a dovedi că mecanismul de apărare colectivă nu funcționează.
De ce a făcut public spionajul ucrainean planurile Moscovei pentru Europa de Nord?
Până la un conflict militar convențional deschis, Rusia folosește un „dispozitiv operativ extins” pentru a testa pragurile de toleranță ale statelor membre NATO. Conform estimărilor publicate în raportul SZRU, pe continent operează activ aproximativ 400 de ofițeri acoperiți ai serviciilor rusești GRU și FSB, concentrați pe operațiuni de sabotaj, atacuri cibernetice, campanii de dezinformare, survoluri neautorizate cu drone și spionaj asupra obiectivelor strategice.
Exemplele recente, precum arestarea a doi cetățeni în Letonia acuzați că au transmis către GRU date despre radarele NATO și au fotografiat din zbor baza militară de la Adazi, alături de identificarea stațiilor terestre de recepție Starlink din Europa ca posibile ținte, confirmă că acțiunile subversive rusești nu sunt simple măsuri de culegere de informații, ci pregătiri tehnice de luptă derulate sub pragul care ar activa Articolul 5.
Decizia serviciului ucrainean de informații de a publica o analiză axată pe amenințările la adresa unor state partenere, care dețin deja agenții puternice de informații precum cele din Marea Britanie, Germania, Franța sau Finlanda, răspunde unei mize politice și instituționale. Capitalele europene dispun de evaluări interne similare, însă analizele lor sunt adesea ținute în regim clasificat sau diluate în rapoarte anuale prudente pentru a nu alarma opinia publică.
Prin publicarea deschisă a acestor date, Kievul forțează cancelariile din Vest să renunțe la iluzia că războiul poate fi menținut într-un spațiu periferic și transferă dezbaterea din zona ajutoarelor pentru Ucraina în zona autoapărării europene. Principalul argument al SZRU este că Ucraina nu constituie o zonă de tampon opțională, ci prima linie de apărare a întregului sistem european de securitate.
Resurse epuizate până în 2028, planuri de război până în 2045
În același timp, raportul reflectă efortul depus de spionajul ucrainean de a se integra operațional și ireversibil în comunitatea de informații occidentală. SZRU demonstrează că are acces la documentele de planificare pe termen lung ale Statului Major rus și că monitorizează atent evoluțiile din societatea rusă. Datele citate dintr-un studiu al Consiliului European pentru Relații Externe arată că populația rusă identifică deja Marea Britanie, Franța, Germania, Polonia, Finlanda și țările baltice drept principalii adversari, iar 59% dintre cetățenii ruși susțin intensificarea acțiunilor ofensive dacă eventualele negocieri eșuează.
Prezentând aceste date omologilor europeni, serviciile de la Kiev își revendică statutul de partener de prim rang, indispensabil pentru decriptarea intențiilor Moscovei.
Proiecția pe douăzeci de ani realizată de SZRU trebuie privită și în paralel cu declarațiile șefului informațiilor militare ucrainene, generalul Oleh Ivașcenko, potrivit căruia capacitatea economică și stocurile de armament ale Rusiei pentru susținerea războiului actual s-ar putea epuiza între anii 2027 și 2028. Decalajul dintre diminuarea resurselor militare și planificarea militară pentru 2045 arată că regimul de la Moscova folosește confruntarea externă drept mecanism de menținere a controlului politic intern pe termen nedeterminat.
Chiar dacă războiul de uzură din Ucraina va cunoaște o pauză forțată de limitele logistice, obiectivele strategice ale Rusiei rămân ancorate în rescrierea arhitecturii europene, iar semnalul transmis de la Kiev este că orice scădere a sprijinului pentru frontul ucrainean apropie direct calendarul confruntării din nordul și estul Europei.