Ucraina pare că a atins un nou prag simbolic al războiului: prima folosire a unei rachete balistice proprii

Ministerul rus al Apărării a anunțat că apărarea antiaeriană a doborât, în ultimele 24 de ore, „o rachetă operațional-tactică de rază lungă", alături de șapte bombe ghidate și 602 drone. Formularea ar fi trecut neobservată dacă nu ar fi fost pur și simplu diferită de tot ce Moscova obișnuiește să anunțe zilnic. Rareori vorbește despre drone doborâte, uneori despre rachete de croazieră, dar aproape niciodată în acești termeni. 

Bloomberg a fost printre primele publicații care au atras atenția că acesta schimbare de nuanță în modul de raportare al Ministerului rus al Apărării ar putea masca prima folosire, în condiții reale de luptă, a unei rachete balistice construite integral de Ucraina.

Cu o zi înainte de comunicatul oficial rus, surse deschise din regiune (atât rusești, cât și ucrainene, active pe Telegram) semnalaseră o intervenție neobișnuită a apărării antiaeriene la altitudine mare deasupra regiunii Moscova, precum și un crater impresionant ca dimensiuni lângă localitatea Iudanovka. 

Ministerul rus nu a legat oficial cele două episoade și nici nu a confirmat că racheta doborâtă ar fi fost, cu adevărat, balistică. Dar suprapunerea în timp și spațiu a acestor aspecte, deloc întâmplătoare, este exact ceea ce a determinat luarea în serios a ipotezei.

O rachetă care avea „totul, mai puțin motorul"

Dacă ipoteza se confirmă, cel mai probabil ”autor” al loviturii este FP-9, racheta balistică grea pe care compania ucraineană Fire Point o dezvoltă de câteva luni bune. 

Nu este o noutate totală, pentru că, încă de la începutul lunii iunie, directorul tehnic al companiei, Denis Știlerman, declarase într-un interviu că racheta are „totul, mai puțin motorul" și că următorul zbor de test, odată motorul validat, ar trebui să fie îndreptat „spre Moscova". 

Afirmațiile acestuia, făcute cu câteva săptămâni înainte de acest incident, capătă acum o altă greutate.

Pe hârtie, FP-9 este o armă impresionantă pentru o companie producătoare care, cu doar câțiva ani în urmă, nici nu exista pe harta industriei de apărare. Racheta zboară cu peste 1.200 de metri pe secundă, are aproape 9,5 metri lungime, un diametru de 1,1 metri, un focos de circa 800 de kilograme și o rază de acțiune estimată între 800 și 855 de kilometri (suficient pentru a atinge nu doar Moscova, ci și Sankt Petersburg, orașul natal al lui Vladimir Putin). 

Nu este, însă, singura variantă balistică pe care Ucraina o putea dezvolta. Unele surse apropiate poziției ruse au sugerat că ar putea fi vorba și despre Sapsan, un proiect ucrainean mai vechi de rachetă balistică tactică, a cărui producție de serie ar fi fost perturbată anterior chiar de acțiuni ale serviciilor ruse. 

Fără resturi recuperate și analize făcute publice, nimeni nu poate spune cu certitudine care dintre cele două a fost, de fapt, protagonista nopții de 30 iunie.

Merită însă subliniat că, chiar astăzi, publicația rusă Nezavisimaia Gazeta a anunțat un episod distinct, dar foarte probabil conectat. Un atac rusesc masiv a avut loc în cursul nopții/dimineții asupra companiei Radioniks din Kiev pe care o descrie, citând Ministerul rus al Apărării, drept un producător-cheie de sisteme de ghidare nu doar pentru FP-9, ci și pentru racheta de croazieră Flamingo, pentru racheta FP-7, pentru sistemul Neptune-MD și pentru un proiect antiaerian cunoscut sub numele de cod „Clone". 

Dacă citarea ministerului rus este reală, ea confirmă preocuparea față de pericolul pe care aceste tipuri de rachete ucrainene, în speță FP-9,  încep să îl reprezinte pentru Moscova, precum și modul cum încearcă să le contracareze. Nu neapărat prin interceptarea lor, ci prin lovirea fabricii care le dă „ochii".

În ceea ce privește Ucraina, aceasta de regulă evită să confirme public folosirea rachetelor proprii în luptă, cel puțin o perioada de câteva luni de la începerea operaționalizării lor. Utilizarea rachetei de croazieră Flamingo, cea care lovește deja adânc în teritoriul rusesc de aproape un an, a fost confirmată oficial abia recent.  

Ceea ce se poate spune cu certitudine este că tonul folosit de Moscova în comunicatul său zilnic nu a fost întâmplător. Ieșirea din tiparul obișnuit al limbajului militar rusesc este, poate, cel mai puternic indiciu că cei care au scris acel comunicat au înțeles că se confruntă cu ceva diferit de fluxul zilnic de drone și rachete de croazieră.

Ce ar însemna acest prag

Dincolo de identificarea exactă a rachetei (un aspect tehnic important, dar care s-ar putea să nu fie lămurit public prea curând) miza reală a acestui episod este alta. Dacă Ucraina a lovit, într-adevăr, teritoriul rusesc cu o rachetă balistică proiectată, construită și lansată integral prin mijloace proprii, înseamnă că a depășit un prag pe care puțini îl considerau posibil acum doi-trei ani. 

Kievul ar avea acum capacitatea de a decide singur, fără aprobarea vreunui furnizor sau guvern occidental, ce ținte lovește adânc în Rusia și când o face. Este exact tipul de libertate de acțiune pe care Ucraina și-o dorea extrem de mult și pentru care ”a luptat” cu răbdare în spatele frontului să și-o construiască.

Dacă acest moment se va confirma pe deplin, printr-o declarație oficială de la Kiev sau prin identificarea independentă a resturilor rachetei, va rămâne în economia acestui război drept un nou punct de cotitură în avantajul Ucrainei.