Strategia de Apărare a SUA: Europa rămâne un partener, dar nu mai e o prioritate. Americani nu văd Rusia o problemă existențială pentru Europa

În genere documentul subliniază că Statele Unite ale Americii vor rămâne un aliat cheie al NATO şi un partener al Europei, dar vor acorda prioritate apărării interne şi descurajării Chinei.

Interesant e că documentul nu face nicio referire la Taiwan.

Documentul precizează că Washingtonul va continua să joace un rol central în cadrul NATO, chiar dacă îşi ajustează prezenţa militară în Europa. Rusia e o amenințare, dar nu una existențială care să nu poată să fie gestionată de europeni.

Sursă foto: U.S. Department of Defense (DoD) Facebook

Se mai menţionează totodată că, citează aici agențiile Agerpres și DPA,  "deşi Europa rămâne importantă, are o cotă mai mică şi în scădere din puterea economică globală".

Nu se precizează despre „decăderea civilizațională” a Europei, așa cum menționează Strategia Națională de Securitate de luna trecută.

Strategia prevede că, deşi SUA vor rămâne implicate în Europa, "trebuie să prioritizeze - şi o va face - apărarea internă a SUA şi descurajarea Chinei".

În Europa şi în alte regiuni, se aşteaptă ca aliaţii să preia conducerea împotriva ameninţărilor care sunt mai severe pentru ei decât pentru SUA, cu ceea ce strategia numeşte "sprijin critic, dar mai limitat din partea Statelor Unite".

Strategia de Apărare vine după lansarea noii Strategii de Securitate naţională a SUA la începutul lunii decembrie, care a fost considerată pe scară largă o ruptură cu tradiţia unei cooperări transatlantice strânse.

Documentul respectiv afirma că strategiile anterioare ale SUA nu au acordat suficientă importanţă intereselor naţionale fundamentale şi au prioritizat apărarea altor ţări în detrimentul populaţiei SUA. Noua abordare, se arăta în document, este ghidată de principiul "America First" (America pe primul loc - n.r.). 

De la Monroe la Donroe

Președintele american Donald Trump și Emmanuel Macron, președintele Franței

Nu puțină lume a subliniat atunci o readaptare a Doctrinei Monroe în sensul în care ceea ce Trump numea „Doctrina Donroe” vizează azi China, față de cea din secolul XIX care era orientată către Europa.

Doctrina Monroe, enunțată în 1823 de președintele James Monroe, a reprezentat la momentul respectiv un punct de cotitură în geopolitica mondială și o „barieră” pusă de Statele Unite în fața puterilor europene. Mesajul central, rezumat adesea prin sloganul „America pentru americani”, avertiza monarhiile de pe bătrânul continent că orice încercare de a coloniza sau de a interveni în treburile statelor proaspăt independente din America Latină va fi considerată un act de agresiune directă împotriva SUA. Deși la acea vreme Statele Unite nu aveau încă forța militară necesară pentru a impune singure această regulă, doctrina a trasat o linie clară între „lumea nouă” și „lumea veche”, fundamentând izolaționismul american față de conflictele europene.

Pe parcursul istoriei, semnificația doctrinei a evoluat dintr-o strategie de protecție a vecinilor mai slabi într-un instrument de justificare a hegemoniei americane în emisfera vestică. Ceea ce a început ca o barieră defensivă împotriva imperialismului european s-a transformat, în secolul al XX-lea (prin „Corolarul Roosevelt”), într-o politică prin care SUA își asumau rolul de „polițist regional”, intervenind frecvent în afacerile interne ale țărilor latino-americane pentru a-și proteja interesele economice și politice.

Este motivul pentru care, chiar și astăzi, mulți privesc America Latină drept „curtea din spate” a Washingtonului, rămânând unul dintre cele mai longevive și influente principii din istoria diplomației americane.