Conform calendarului anunțat de ministrul turc al Apărării, Yașar Güler, Turcia va primi 20 de avioane de vânătoare noi din Regatul Unit în trei loturi: șase în 2030, opt în 2031 și șase în 2032, pentru un total de 20 de aeronave.
Turcia a semnat acordul de achiziționare a avioanelor de vânătoare din Marea Britanie pe 27 octombrie 2025, în timpul vizitei prim-ministrului britanic Keir Starmer la Ankara. Acordul, evaluat la aproximativ 8 miliarde de lire sterline, include 20 de avioane de vânătoare, împreună cu arme, echipamente, asistență tehnică și instruire.
Avioanele contractate sunt standardul Tranche 4, unul dintre cele mai recente standarde de producție a avioanelor de vânătoare. BAE Systems conduce aspectul industrial al programului, cu participarea celor patru țări europene care produc aeronavele: Marea Britanie, Germania, Italia și Spania.
Producția avioanelor de vânătoare turcești este programată să înceapă în 2026, livrările începând cu 2030.
Second-hand din Qatar și Oman
Pe lângă acordul britanic, Ankara dorește să achiziționeze 24 de avioane de vânătoare second-hand din Qatar și Oman, câte 12 din fiecare țară, aducând flota totală vizată la 44 de aeronave. Qatar primește primul Eurofighter Typhoon
În ceea ce privește Qatarul, Turcia negociază achiziționarea a 12 avioane de vânătoare de la Forțele Aeriene Qatareze. Aceste aeronave sunt relativ noi și au puține ore de zbor, ceea ce le face o opțiune potrivită pentru consolidarea capacităților aeriene turcești înainte de sosirea de noi avioane de vânătoare din Marea Britanie.
Negocierile includ un pachet de muniții și echipamente conexe, împreună cu aranjamente pentru instruirea piloților și a echipajelor de întreținere. Potrivit Ministerului Apărării din Turcia, discuțiile tehnice și logistice dintre cele două părți au continuat în lunile august și septembrie 2026, în timp ce Ankara încă aștepta contractul de vânzare și un proiect de program de instruire până în octombrie.
Din Sultanatul Oman, Turcia dorește să achiziționeze 12 avioane de vânătoare Typhoon aflate în prezent în serviciul Forțelor Aeriene Regale, cu intenția de a le moderniza înainte de livrare și intrarea în serviciu.
Modernizările vizate includ echiparea aeronavei cu radare Active Electronically Scanned Array (AESA), integrarea rachetelor aer-aer cu rază lungă de acțiune Meteor și modernizarea sistemelor electronice și de avionică asociate misiunilor de luptă.
Ministrul turc al Apărării a indicat că programul de modernizare a avioanelor de vânătoare omaneze vizează finalizarea până în 2028, explicând că aeronavele au puține ore de zbor, iar unele sunt în prezent la sol.
În așteptarea primirii acestor avioane de vânătoare, Turcia a început să-și instruiască personalul pentru operarea și întreținerea acestora. Baza Forțelor Aeriene Regale de la Coningsby a primit primii doi piloți turci pe 27 septembrie 2026, pentru a începe antrenamentul pe avioanele de vânătoare Typhoon.
Programul de conversie a piloților durează până la nouă luni, urmat de încă trei luni de antrenament pentru a pregăti instructorii turci. Planul include instruirea a 10 piloți pentru a deveni instructori și a aproximativ 100 de specialiști în mentenanță, ajutând Turcia să își construiască o forță de muncă capabilă să opereze și să ofere asistență tehnică pentru avioanele de vânătoare.
A dat greș Typhoon în Qatar și Oman?
Decizia Qatarului și a Omanului de a renunța la o parte din avioanele lor de luptă Eurofighter Typhoon nu se datorează unei slăbiciuni a capacităților lor de luptă, ci mai degrabă unor considerații operaționale, economice și tehnice care variază de la o țară la alta.
Pentru Qatar, acest lucru este legat de faptul că Forțele Aeriene Qatareze dețin deja o flotă diversă de avioane de luptă moderne, precum 36 de avioane de luptă Rafale franceze, 36 de avioane de luptă F-15QA americane și 24 de avioane de luptă Eurofighter Typhoon europene.
Deși această diversitate oferă Qatarului capacități de luptă avansate, ea impune și sarcini financiare și tehnice semnificative din cauza multitudinii de sisteme de întreținere, motoare, piese de schimb, antrenament și armament.
Prin urmare, vânzarea a 12 avioane de luptă Typhoon ar putea fi o opțiune pentru a reduce costurile de operare și întreținere, menținând în același timp capacități aeriene puternice bazate pe flotele sale Rafale și F-15QA.
În schimb, calculele Omanului sunt diferite. Sultanatul Omanului deține 12 avioane de luptă Typhoon, pe lângă o flotă de avioane F-16 americane. Avioanele omaneze se confruntă cu provocări legate de costurile de întreținere și asistență tehnică, precum și de necesitatea modernizării unora dintre echipamentele lor electronice, mai ales că sunt versiuni mai vechi în comparație cu avioanele de luptă qatareze.
Modernizarea lor necesită, de asemenea, investiții suplimentare pentru dezvoltarea radarelor, a avionicii și a sistemelor de senzori, ceea ce poate face ca vânzarea lor să fie o opțiune mai atractivă din punct de vedere economic decât continuarea cheltuielilor pentru dezvoltarea și operarea lor.
Un punct cheie aici se referă la diferențele tehnologice dintre cele două flote. Avioanele de vânătoare Tranche 3A din Qatar sunt echipate cu sisteme avansate, inclusiv radare AESA tip ECRS Mk0, împreună cu capacități avansate pentru utilizarea rachetelor aer-aer Meteor cu rază lungă de acțiune.
Avioanele de vânătoare din Oman, pe de altă parte, necesită modernizări suplimentare pentru a atinge un nivel similar de capacități electronice și de luptă.