Însă reacția politică venită de la New York, din cadrul Adunării Generale a ONU, prin vocea ministrului polonez de Externe, Radoslaw Sikorski, a coborât nivelul alertei la o simplă problemă de bune maniere: dacă Moscova prezintă scuze și invocă o eroare de pilotaj, Varșovia este dispusă să închidă incidentul. Această abordare diplomatică asumată de Sikorski este o încercare de a nu răspunde provocărilor hibride ale Kremlinului.
Cum încearcă Polonia să evite războiul ignorând incursiunile militare ale Rusiei pe flancul estic
Declarația lui Sikorski semnalează că Polonia refuză să apese prima pe trăgaciul chiar și a unui banal sistem cu rachete de semnalizare. Alegerea de a cere scuze diplomatice în fața unei incursiuni militare denotă dorința Varșoviei de a nu oferi Moscovei pretextul necesar pentru escaladarea conflictului din Ucraina pe teritoriul flancului estic al alianței.
Guvernul polonez știe că Rusia folosește constant dronele și elicopterele pentru a testa liniile roșii ale apărării occidentale. Ignorarea acestor incidente, care au loc sub pragul declanșării unui război, este tactica prin care Polonia evită atragerea directă a trupelor sale, dar și a celor ale statelor aliate, într-o confruntare deschisă.
Această strategie de a fi mai tot timpul reținut ca stat membru al NATO în reacții este greșită în fața unui adversar precum Rusia. Mai există loc de bunăvoință în relația cu un stat care orchestrează zilnic campanii de sabotaj în Europa? Ministrul Sikorski pretinde scuze de la o administrație al cărei reprezentant oficial, Maria Zaharova, a sugerat recent că acesta are nevoie de îngrijiri psihiatrice tocmai pentru că avertizează asupra agresiunii rusești, în timp ce consilierii lui Vladimir Putin amenință Europa cu recurgerea la arme nucleare.
De la începutul agresiunii militare ruse în Ucraina, acesta este unul dintre cele mai evidente cazuri de contradicție izbitoare. Diplomația poloneză cere scuze formale de la un stat care a normalizat amenințarea hibridă.
Eficiența acestui limbaj diplomatic este intens contestată chiar la Varșovia. Oficialii din administrația prezidențială poloneză, precum Marcin Przydacz, solicită un răspuns militar adecvat și o reacție mai dură a statului. Argumentul acestora este validat de manualul tactic sovietic și rusesc: slăbiciunea asumată și lipsa unui răspuns proporțional atrag o agresivitate și mai mare. Când un elicopter de atac pătrunde nestingherit în spațiul aerian al NATO, iar singura reacție este o solicitare verbală de scuze, Rusia primește o confirmare evidentă că manevrele de intimidare și testarea spațiului aerian alianței sunt acțiuni lipsite de riscuri operaționale.