Belgia transferă de urgență avioane F-16 Ucrainei pe fondul eșecului constant al NATO de a opri incursiunile dronelor rusești
29 Septembrie 2026
Conform datelor din 2026 furnizate de Global Firepower, o platformă specializată în compararea capacităților militare globale, Egiptul are cea mai mare flotă de aeronave militare din Africa de Nord, urmat la distanță de Algeria și Maroc, în timp ce Tunisia și Libia au stocuri mult mai mici. Clasamentul trebuie interpretat cu prudență, însă, pentru că numărul include aeronave cu aripi fixe și elicoptere din diverse categorii ale forțelor armate, dar nu include dronele, care au devenit o componentă centrală a războiului aerian contemporan, deosebit de relevante în Africa de Nord.
Potrivit Global Firepower, Egiptul are un total de 1.088 de aeronave militare, plasându-se pe locul nouă în lume în ceea ce privește dimensiunea flotei. Inventarul include 242 de avioane de vânătoare, 90 de avioane de atac, 53 de avioane de transport, 344 de avioane de antrenament, 11 platforme pentru misiuni speciale și 348 de elicoptere, dintre care 100 de elicoptere de atac.
Prin urmare, această cifră reprezintă o forță aeriană foarte mare și diversă din punct de vedere numeric, dar include și aeronave de antrenament și de transport și nu reprezintă numărul de platforme disponibile efectiv pentru operații de luptă.
Algeria urmează cu 620 de aeronave, clasându-se pe locul 16 în lume în clasamentul cantitativ Global Firepower. Flota algeriană include 111 avioane de vânătoare, 42 de avioane de atac, 63 de avioane de transport, 90 de avioane de antrenament, 10 platforme pentru misiuni speciale, patru avioane cisternă și 300 de elicoptere, dintre care 74 de elicoptere de atac. Aproape jumătate din inventarul de aeronave al Algeriei este format din aeronave cu aripi rotative.
Marocul ocupă locul trei în regiune, cu 271 de aeronave. Global Firepower atribuie Forțelor Armate Regale 84 de avioane de vânătoare, 31 de avioane de transport, 77 de avioane de antrenament, patru platforme pentru misiuni speciale, două avioane cisternă și 73 de elicoptere, dintre care șase elicoptere de atac.
Dincolo de numărul de aeronave este o competiție pentru calitate și capacități de sprijin
Aceste cifre nu trebuie însă transformate automat într-o ierarhie a puterii aeriene. Contează enorm generația aeronavelor, radarul, armamentul disponibil, războiul electronic, instruirea piloților, mentenanța, infrastructura și capacitatea de a susține operații aeriene prelungite. În acest sens, Algeria se bazează în principal pe o arhitectură de origine rusă, dominată de familia Su-30MKA, completată de MiG-29 și Su-24, în timp ce Marocul își construiește treptat o flotă mai mică, dar mai omogenă în jurul F-16.
Marocul are, de altfel, o abordare total diferită de cea a Egiptului, de trecere de la cantitate la omogenizare și conectivitate. Rabatul a comandat 25 de F-16 Block 72, echipate cu radarul AESA începând din 2027, iar cele 23 de F-16 Block 52 existente urmează să fie aduse la standardul Viper. În paralel, aparatele mai vechi Mirage F1 și F-5 sunt pregătite pentru retragere.
Această transformare este importantă deoarece reduce problema, adesea ignorată în statisticile privind efectivele, a unei flote eterogene și dificil de întreținut. Pentru Maroc, obiectivul pare să fie construirea unei componente de vânătoare mai restrânse numeric, dar mai uniforme din punct de vedere al avionicii, instruirii și logisticii.
În august 2026, Statele Unite au acordat inclusiv un contract de peste 42 de milioane de dolari pentru sisteme de instruire și suport logistic destinate F-16 Block 72 marocane, ceea ce arată că modernizarea este gândită ca un ecosistem, nu doar ca o achiziție de aeronave.
Algeria are mai puține aeronave, dar o forță de luptă grea
Algeria urmează și ea oarecum această logică, dar cu furnizorul tradițional. Deși are aproape jumătate din numărul total de aeronave al Egiptului, principala sa forță de lovire este concentrată în aeronave grele, cu rază mare de acțiune, precum Su-30MKA, completate de MiG-29 și Su-24. Surse specializate indică și dezvoltarea în continuare a componentei sale de aviație de luptă, inclusiv prin Su-35 și prin comenzile raportate pentru Su-57 și Su-34, deși statutul exact al unor livrări trebuie tratat cu prudență.
Un element care merită remarcat este și existența a patru aeronave cisternă în inventarul algerian, în timp ce Global Firepower nu atribuie Egiptului nicio aeronavă de realimentare în aer. Diferența este importantă deoarece capacitatea de a extinde raza și durata misiunilor poate conta mai mult într-un scenariu de operații aeriene de mare intensitate decât diferențele brute dintre numărul total de aeronave.
Dronele schimbă însă ecuația regională
Cea mai importantă limitare a clasamentului Global Firepower este probabil tocmai ceea ce nu măsoară. Dronele au devenit o componentă esențială a puterii aeriene moderne, iar în Africa de Nord acestea sunt integrate tot mai mult în misiuni de supraveghere, recunoaștere, identificare a țintelor și lovire.
În cazul Marocului, această tendință este deosebit de vizibilă. Memorandumul semnat cu AFRICOM la 13 iulie 2026 prevede crearea, până în 2030, la Tan-Tan, a Africa Multidomain Training and Experimentation Center, care va include o zonă de instruire multidomeniu, o Academie de drone și un centru de inovare și experimentare.
Prin urmare, Rabatul nu investește doar în platforme fără pilot, ci și în infrastructura de instruire, experimentare și integrare a acestora în operațiile militare. Acest element poate deveni important în competiția aeriană regională, mai ales acum, după ce dronele au demonstrat că au capacitatea să schimbe radical cursul unui război.
