Defense România › Forțele aeriene › De ce stau la sol aproape jumătate din avioanele F-16 ale Ucrainei și din ce motiv România, Polonia sau Grecia nu pot acoperi cererea urgentă a ucrainenilor

De ce stau la sol aproape jumătate din avioanele F-16 ale Ucrainei și din ce motiv România, Polonia sau Grecia nu pot acoperi cererea urgentă a ucrainenilor

F-16, Ucraina. Avion de luptă F-16 în dotarea Ucrainei. Photo: Captură video @VolodimirZelenski @OfficialFacebook.
Solicitarea pe care Volodimir Zelenski a transmis-o pe 17 noiembrie în cadrul reuniunii Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei în format Ramstein, desfășurată la sediul NATO din Bruxelles, scoate la iveală o problemă majora pe care o are azi aviatia ucrainena. Kievul cere de urgență încă 40 de avioane de vânătoare F-16, livrări suplimentare de aeronave franceze Mirage 2000 și un flux mult mai rapid de rachete aer-aer. Deși avioane F-16 există în număr considerabil în toată Europa, șansele ca statele care le operează în prezent să fie dispuse să le cedeze Ucrainei pe termen scurt sunt extrem de reduse.

În lipsa unor donatori reali, aviația ucraineană riscă să rămână blocată într-un deficit mare de aparate apte de zbor exact într-o perioadă în care atacurile aeriene rusești se intensifică. Presiunea pe care o exercită autoritățile de la Kiev asupra europenilor nu are o motivație politică, ci una strict tehnică și operațională.

În intervenția sa de la Bruxelles, Zelenski a recunoscut că aparatele F-16 aflate deja în dotare, utilizate intens pentru interceptarea rachetelor de croazieră și a dronelor rusești Shahed, inclusiv a noilor modele cu reacție, petrec o mare parte din timp în hangare pentru reparații și inspecții, în loc să execute misiuni de luptă.

Cum a ajuns Ucraina să opereze doar 31 de avioane F-16 dintr-o flotă promisă de aproape 100?

Potrivit celor mai recente date disponibile public, prezentate într-o analiză a publicației ucrainene Euromaidan Press, Ucraina mai operează aproximativ 31 de avioane F-16 din cele 36 primite la mâna a doua din Olanda și Danemarca, după ce cinci aeronave au fost pierdute în accidente sau doborâte.

Problema disponibilității afectează direct singura mare unitate ucraineană care operează avioane de luptă occidentale, Escadrila 107 de Vânătoare. În orice zi, aproximativ jumătate dintre avioanele F-16AM și F-16BM aflate în inventar sunt indisponibile din cauza lucrărilor periodice de mentenanță și a reviziilor impuse de ritmul intens de zbor. Situația este complicată si mai mult de faptul că o parte dintre verificările tehnice complexe nu pot fi efectuate pe teritoriul ucrainean, fiind necesară trimiterea aparatelor în afara țării, inclusiv în Belgia. Fiecare astfel de transfer scoate temporar aeronavele din dispozitivul de apărare aeriană.

Pentru a limita aceste timpi morți, președintele ucrainean a discutat încă din luna octombrie cu reprezentanții companiei americane Lockheed Martin despre extinderea capacităților de întreținere și reparații pentru F-16 direct în Ucraina, însă rezultatele unor astfel de demersuri nu pot apărea imediat.

Pe hârtie, promisiunile aliaților europeni sunt din belșug, dar calendarul livrărilor nu rezolvă criza cu care aviația ucraineană se confruntă. Pe lângă cele 36 de aeronave primite până acum, Norvegia pregătește transferul a șase avioane F-16 fabricate în anii 1980, aflate încă în reparații capitale, Danemarca a promis încă șapte exemplare, iar Belgia s-a angajat să furnizeze 53 de aparate, dintre care zece în cursul acestui an.

Teoretic, Ucraina ar urma să cumuleze 102 avioane F-16, respectiv 97 după scăderea pierderilor deja înregistrate. În practică, ultimele aparate belgiene ar putea ajunge în Ucraina abia în 2029, deoarece livrările depind direct de ritmul în care Bruxelles-ul primește noile avioane Lockheed Martin F-35 destinate să le înlocuiască.

Prin urmare, cel puțin în următoarele luni, Escadrila 107 de Vânătoare va dispune de mai puțin de 50 de avioane F-16, din care jumătate vor rămâne zilnic la sol pentru lucrări tehnice. 

Din ce motiv România, Polonia sau Grecia nu pot acoperi cererea urgentă a ucrainenilor?

Când ucrainenii caută 40 de avioane F-16 suplimentare pentru a acoperi acest gol imediat, lista potențialilor furnizori devine practic inexistentă. Stocurile europene de avioane de proveniență sovietică MiG și Suhoi au ajuns deja la zero, iar statele europene și aliate care încă operează versiuni mai vechi de F-16, printre care România, Polonia, Grecia, Portugalia și Turcia, nu au planuri de a le retrage sau de a le ceda în viitorul apropiat.

Toate aceste țări se bazează pe propriile flote pentru apărarea spațiului aerian național și pentru misiunile de poliție aeriană ale NATO, într-un mediu de securitate tensionat în care niciun guvern nu își asumă reducerea propriei capacități de luptă fără înlocuitori deja operaționali.

Singurul stat care dispune de un surplus de avioane F-16 și este capabil să acopere rapid cererea Ucrainei sunt Statele Unite. Blocajul de la Washington rămâne însă unul politic. Nu există în prezent nicio perspectivă concretă privind aprobarea unui nou pachet major de asistență militară americană pentru Kiev. Chiar dacă noua majoritate democrată din Congres își preia mandatul în luna ianuarie, trecerea unei legi substanțiale de finanțare militară peste dreptul de veto al președintelui Donald Trump rămâne un scenariu extrem de improbabil.

În aceste condiții, autoritățile de la Kiev încearcă să obțină o soluție intermediară prin avioanele franceze Mirage 2000. Escadrila 107 operează deja aproximativ patru astfel de aeronave, după ce a pierdut una într-un accident, iar Franța urmează să livreze încă două în perioada următoare. Zelenski a argumentat corect că pregătirea pentru operarea avioanelor moderne comandate pe termen lung necesită ani întregi pentru instruirea piloților și a personalului tehnic, în timp ce aparatele Mirage pot fi introduse imediat în luptă. 

Aviația ucraineană caută soluții până la sosirea aparatelor Gripen și Rafale

Ucraina se așteaptă să primească 16 avioane suedeze Saab Gripen C/D din surplusul Stockholmului la începutul anului 2027 și a comandat deja 16 aparate noi Gripen E și 16 avioane franceze Dassault Rafale, însă primele livrări pentru modelele noi nu sunt așteptate înainte de 2028 sau 2029. Pe termen lung, planul Kievului vizează o flotă de 250 până la 300 de avioane de luptă occidentale, un obiectiv condiționat strict de capacitatea de producție, disponibilitatea aparatelor și resursele financiare.

Pentru lunile următoare, cel mai realist bazin de aeronave disponibile îl reprezintă cele aproximativ 24 de avioane Mirage 2000-5 aflate încă în serviciul Forțelor Aeriene Franceze. Șeful aviației militare de la Paris a informat parlamentarii francezi în luna octombrie că aceste aparate vor fi retrase din serviciu anul viitor, dar guvernul francez nu a anunțat deocamdată un transfer oficial către Ucraina.

O altă resursă teoretică importantă se află în Grecia, care deține peste 40 de avioane Mirage 2000 deja retrase din uz sau programate pentru scoatere din serviciu. Acestea s-ar integra fără dificultăți tehnice majore alături de aparatele ex-franceze din Aripa 107, însă Atena nu s-a numărat niciodată printre principalii donatori militari ai Ucrainei și a ignorat constant toate propunerile Kievului privind cedarea acestei flote.

Chiar și în scenariul optimist în care Franța ar decide cedarea rapidă a avioanelor Mirage retrase din serviciu, simpla suplimentare a numărului de aparate nu rezolvă automat dificultățile forțelor aeriene ucrainene. Menținerea în zbor a unei flote eterogene, care va fi în curând formată din avioane F-16, Mirage 2000 și Gripen, vine la pachet cu un efort logistic uriaș, stocuri constante de piese de schimb, centre de mentenanță, personal tehnic înalt calificat și livrări neîntrerupte de rachete aer-aer. Fără disponibilitatea statelor europene de a ceda avioane active și fără o reluare a sprijinului american, Ucraina va fi nevoită să gestioneze în continuare apărarea spațiului aerian cu o flotă occidentală restrânsă și supusă unei uzuri permanente.

Cristian Soare este jurnalist și analist în cadrul platformei DefenseRomania, specializat în monitorizarea conflictelor armate și a tehnologiilor de apărare. Cu o experiență de peste 6 ani în cercetare strategică și politici publice, activitatea sa se concentrează pe analiza evoluțiilor din teren în contextul războiului din Ucraina și pe impactul noilor echipamente militare asupra strategiilor de securitate. În calitate de expert colaborator al Digital Forensic Team (DFT), contribuie la activitatea acestei platforme internaționale prin analiza fenomenelor de dezinformare, a influenței maligne și a propagandei. Analizele sale integrează cercetarea geopolitică cu instrumente moderne de investigație, precum OSINT (Open Source Intelligence). Pregătirea sa profesională include o componentă tehnică solidă în securitate cibernetică și managementul riscului informațional, deținând certificări CompTIA Security+, CISCO (CyberOps) și în managementul riscului de securitate. Totodată, este atestat în Business Intelligence, oferind consultanță în analiza strategică a datelor.
Alte știri de interes