Defense România › Forțele aeriene › Cum a transformat industria turcă de armament războiul din Sudan într-o campanie globală de marketing pe seama dronelor chinezești doborâte

Cum a transformat industria turcă de armament războiul din Sudan într-o campanie globală de marketing pe seama dronelor chinezești doborâte

Războiul civil din Sudan a devenit poligonul de testare perfect pentru a demonstra cât de mari sunt diferențele tehnologice și tactice dintre două sisteme aeriene fără pilot care luptă pentru supremația pe piețele internaționale de armament. În spațiul aerian al Sudanului, așa-zise Forțe de Sprijin Rapid (RSF) utilizează acum avioane fără pilot chinezești CH-95, dar se lovesc în plin de superioritatea dronelor turcești Akinci, operate de Forțele Armate Sudaneze.

Rezultatul este un scor umilitor pentru ce reușește Beijingul să pună în mâinile militarilor RSF: între șase și opt drone CH-95 au fost doborâte de UAV-uri Akinci, existând confirmări video pentru toate aceste cazuri, fără ca aparatele chinezești să reușească vreo interceptare similară. 

Această vânătoare de drone desfășurată în spațiul aerian al Sudanului dezvăluie de ce UAV-ul Akinci a devenit mândria industriei turce de armament și expune minusurile tehnologiei militare pe care chinezii aleg să o exporte. Motivul pentru care dronele turcești vânează cu atâta ușurință aparatele CH-95 nu ține de magia tacticii, ci de o diferență majoră în nivelul de echipare.

Modelul chinezesc, conceput exclusiv pentru misiuni de atac la sol și recunoaștere, are o greutate la decolare de o tonă și duce o sarcină utilă de doar 250 de kilograme. Marele sau minus este lipsa oricărui sistem dedicat pentru detectarea țintelor aeriene și a armamentului aer-aer. Odată ajuns în aer, CH-95 este practic orb și lipsit de apărare în fața unei platforme aeriene superioare.

În tabăra opusă, drona Akinci, produsă de Baykar, demonstrează exact de ce este încadrată într-o clasă superioară. Cu o greutate la decolare de șase tone și o sarcină utilă de 1.500 de kilograme, Akinci funcționează ca un ,,vânător fără pilot’’ la mare altitudine. Sistemul radar de care dispune îi permite să identifice și să urmărească ținte aeriene, o capabilitate extrem de importantă în absența unei apărări antiaeriene clasice sau a aviației de vânătoare tradiționale din Sudan. Pentru a distruge aparatele chinezești, turcii nu irosesc rachete aer-aer scumpe, ci folosesc deseori muniția de manevră Eren, produsă de Roketsan.

Câștigul pentru industria turcă de armament din acest război este imens, atât comercial, cât și strategic. Succesul din Sudan validează conceptul de operare aer-aer pentru drone, dovedind potențialilor clienți că achiziționarea unui sistem Akinci oferă nu doar o platformă de atac la sol, ci și o soluție eficientă pentru controlul spațiului aerian împotriva dronelor inamice.

Deși comparația directă între Akinci și CH-95 forțează limitele claselor de greutate, imaginile cu prăbușirea dronelor chinezești reprezintă cea mai bună campanie de marketing pentru compania turcă Baykar. 

Ankara capitalizează extrem de mult pe performanța dronelor sale, demonstrând că tehnologia militară turcă se poate impune acolo unde soluțiile mai ieftine și mai limitate din punct de vedere tehnologic, în cazul de față, drone din China, devin pur și simplu carne de tun.

Alte știri de interes