Un pas care ne interesează: Prima escadrilă de drone maritime din istoria Marinei britanice. Exemplu pentru o structură românească în Marea Neagră?

Ceremonia a avut loc în fața a peste 200 de militari, oficiali, jurnaliști și familii, iar navele Kraken și Rattler au fost manevrate prin portul Portsmouth dintr-un centru de control. 

Escadrila are aproximativ 180 de marinari, tot atât cât echipajul unei fregate Type 23, împărțiți în două ture pentru operare 24 de ore din 24. 

Unitatea înlocuiește Project Beehive, programul prin care Marina a achiziționat și testat ambarcațiuni fără echipaj. Acum accentul se mută pe folosirea lor în operații și pe introducerea de modele noi. Comandantul, Helen Coxon, a declarat că prioritățile imediate sunt intrarea navelor în serviciu, dezvoltarea abilităților și tacticilor operatorilor și adăugarea de noi sisteme fără echipaj.

Ce drone operează

Escadrila folosește ambarcațiunile K3 Scout ale companiei britanice Kraken Technology Group și Rattler, produse de SYOS Aerospace, cu o lungime de 7,2 metri. În martie 2026, Marina Regală a comandat 20 de ambarcațiuni Kraken printr-un contract de 12,3 milioane de lire. Rezultă aproximativ 615.000 de lire pe ambarcațiune, un calcul care poate include și sprijinul. 

Rattler a fost folosită deja în teste de supraveghere în roi a navelor de luptă străine. Marina spune că ambele sunt tehnologie comercială adaptată rapid pentru uz militar, iar escadrila va colabora cu Navy Develop, Biroul pentru Capabilități și Tehnologii Perturbatoare și Capability Accelerator. Noul centru de la Portsmouth a fost deschis oficial. 

Nu sunt publice rata de disponibilitate a sistemelor autonome și raza lor de acțiune, iar sursele nu spun ce misiuni vor îndeplini în operațiuni reale. Putem însă intui o evoluție a misiunilor pe două etape. Prima corespunzătoare fazei de echipare inițială cu sisteme de observare-avertizare, iar a doua specifică sistemelor de armament care vor fi instalate la bordul acestora.

Astfel, în prezent misiunile cele mai probabile sunt reprezentate de supraveghere persistentă realizată prin patrulare în jurul cablurilor submarine, conductelor și porturilor, acționarea ca senzori dispuși în fața navelor mari sau chiar ca mijloace de deminare și recunoaștere hidrografică.

Ce arată cifrele

Raportul dintre numărul personalului și cel al dronelor ne oferă o imagine reală asupra a ceea ce presupune utilizarea sistemelor autonome. Sunt destinate 180 de persoane pentru o flotă inițială de aproximativ 20 de drone Kraken, plus Rattler, adică în jur de nouă persoane pe ambarcațiune. 

Sistemele navale „fără echipaj“ nu înseamnă forță de muncă redusă, ci mutarea acesteia de pe nave în centre de control, mentenanță, comunicații și analiză.

Ideea nu este nouă pentru Royal Navy. În 2021, ambarcațiunea autonomă MADFOX, de 13 metri, a realizat prima lansare de rachetă dintr-o navă de suprafață fără echipaj, într-un exercițiu NATO. Noutatea este însă de natură instituțională. Acum există o unitate cu comandant, personal și misiuni în flota de linie, nu doar un proiect experimental.

De ce subiectul prezintă interes pentru România

Este important să urmărim cum se derulează acest proiect în principal pentru concluziile practice pe care le putem trage. Prima unitate operațională dintr-o marină NATO care folosește nave fără echipaj ca instrument curent ne arată, în timp real, cât costă în oameni și bani supravegherea persistentă, avertizarea timpurie și deminarea cu nave ieftine, capabile să acopere suprafețe mari. 

Marea Neagră, unde atacurile asupra navelor comerciale se înmulțesc și unde fricțiunea dintre NATO și Rusia se va menține pe termen lung, are exact această nevoie, iar o flotă clasică nu poate acoperi singură un spațiu atât de întins. De aceea merită să analizăm cu atenție disponibilitatea ambarcațiunilor, raza lor de acțiune, structura personalului care le operează și modul în care sunt integrate cu navele mari. Rezultatele britanice ne pot spune ce putem adopta, ce trebuie adaptat și ce costuri să ne așteptăm să plătim, înainte să luăm propriile decizii de achiziție. 

Mergând mai departe, dacă informațiile despre o colaborare româno-ucraineană în domeniul dronelor se confirmă, ea ar avea o valoare strategică ce depășește cadrul tehnic. În ipoteza, cea mai probabilă astăzi, că Crimeea va rămâne sub control rusesc, Moscova va păstra o platformă de proiecție a forței în centrul Mării Negre, iar malul vestic, de la Odesa la Constanța, va trebui apărat ca un spațiu continuu, nu ca două sectoare separate. Am văzut cât de bine speculează Rusia o astfel de limită existentă între două sisteme diferite de apărare.

În acest sens, România și Ucraina se completează foarte bine. Ucraina aduce experiența de luptă cu drone aeriene și navale, iar România vine cu apartenența la NATO, capacitatea industrială, accesul la finanțare europeană, inclusiv prin SAFE, și poziția geografică. Prin producție comună, teste, schimb de doctrină și sisteme compatibile de supraveghere și apărare antidronă, putem construi o rețea de descurajare mai densă și mai ieftină decât am putea-o face separat, ceea ce ar crește costul oricărei acțiuni rusești pe litoralul vestic.