„Scutul Britannia: Conservatorii britanici promit și ei să creeze un dom de apărare antiaeriană dacă vor ajunge la putere

James Cartlidge, secretarul pentru apărare din cabinetul din umbră, va afirma că Marea Britanie trebuie să fie pregătită să se apere împotriva unor potențiale atacuri aeriene și că sunt necesare noi investiții în radare avansate și rachete interceptoare, a scris The Guardian pe 5 octombrie.

Descriindu-l drept „unul dintre cele mai importante programe militare ale Marii Britanii de după Războiul Rece”, el va spune că acesta este „absolut necesar din cauza amenințărilor cu care ne confruntăm”.

În mod tradițional, armata britanică a considerat că nu este necesar să achiziționeze sisteme de apărare antiaeriană de tip Iron Dome, având în vedere alte priorități de finanțare și faptul că Regatul Unit nu s-a confruntat cu atacuri cu drone și rachete, așa cum s-a întâmplat în Israel sau Ucraina.

Oficialii militari susțin că strategia Regatului Unit se bazează pe descurajarea oricărui atac sau a unui război de amploare prin intermediul armelor nucleare și că orice conflict care ar implica o amenințare directă la adresa teritoriului britanic ar presupune aproape cu certitudine și sprijinul aliaților NATO.

Regatul Unit nu deține niciun sistem de apărare antiaeriană Patriot, iar într-o criză acută ar trebui să se bazeze pe distrugătoarele Type 45 ale Marinei Regale pentru a proteja zonele de coastă. Totuși, circumstanțele în care ar fi necesare sisteme costisitoare de apărare antiaeriană pe teritoriul Regatului Unit sunt considerate foarte puțin probabile.

Argumentația conservatorilor britanici pentru susținerea proiectului „Scut Britannia”

Noul sistem ar urma să fie finanțat din majorarea bugetului apărării prevăzută în angajamentul anunțat luna trecută de partid, privind creșterea cheltuielilor pentru apărare cu peste 10 miliarde de lire sterline anual, astfel încât acestea să ajungă la 3% din PIB până în 2030.

Obiectivul este realizarea unei capacități operaționale minime, care să poată fi desfășurată, în primii cinci ani, urmând ca în următorii cinci ani să fie introduse îmbunătățiri suplimentare, să fie extinse capacitățile și să fie constituite stocuri de rachete.

Regatul Unit rămâne în urma altor țări europene în ceea ce privește investițiile în apărarea antiaeriană, situație criticată într-un raport publicat în luna noiembrie a anului trecut de Comisia pentru apărare a Camerei Comunelor. În prezent, guvernul a alocat aproximativ 790 de milioane de lire sterline pentru apărarea antiaeriană și antirachetă integrată (Integrated Air and Missile Defence – IAMD), în cadrul Planului de investiții pentru apărare.

Versiunea britanică a sistemului Iron Dome va include noi sisteme radar avansate pentru detectarea amenințărilor, un nou sistem de comandă și control, precum și noi stocuri de rachete și capabilități de contracarare a dronelor, consideră Cartlidge.

Potrivit The Guardian, „Scut Britannia” ar fi, în practică, un model fundamental diferit de sistemul israelian Iron Dome, care protejează o țară cu o suprafață de aproximativ douăsprezece ori mai mică decât cea a Marii Britanii și care este conceput în principal pentru contracararea amenințărilor cu rază scurtă, precum rachetele și proiectilele de artilerie. Pentru interceptarea rachetelor cu rază mai lungă de acțiune, Israelul utilizează alte sisteme de apărare.

Alte țări europene, printre care Germania, Grecia, Cipru și Polonia, investesc semnificativ în sisteme de apărare antiaeriană. Cu toate acestea, Regatul Unit se confruntă cu o amenințare directă limitată din partea conflictelor aflate în desfășurare, spre deosebire de unele dintre aceste state.

Lidera Partidului Conservator, Kemi Badenoch, a afirmat că laburiștii „eșuează la acest test fundamental” de a menține țara în siguranță. Ministrul de finanțe, John Healey – care anterior a demisionat din funcția de secretar al apărării în guvernul lui Keir Starmer din cauza limitărilor bugetului alocat apărării – este acum puțin probabil să precizeze când va atinge Regatul Unit obiectivul de a cheltui 3% din PIB pentru apărare înainte de evaluarea cheltuielilor publice de anul viitor.

„Lumea nu va aștepta ca Marea Britanie să fie pregătită. Războiul a revenit în Europa. Rachetele și dronele transformă modul de desfășurare a războiului în Orientul Mijlociu. Arme ieftine pot amenința acum orașe, baze militare și infrastructuri critice în moduri care, în urmă cu o generație, ar fi părut desprinse din literatura science-fiction”, a declarat Badenoch, anunțând investiția în apărarea antiaeriană.

„Dacă o rachetă sau o dronă este lansată împotriva Marii Britanii, nu vom avea o a doua șansă să ne dorim să ne fi pregătit. Familiile își pot face propriile alegeri. Companiile pot construi și inova. Dar numai guvernul poate apăra țara.”

Nota autorului:

Probabilitatea, ca Marea Britanie să fie atacată cu rachete care au o rază de acțiune mai mică de 500 de km este aproape zero, inclusiv în caz de război. Totuși rămâne pericolul ca teritoriul britanic să fie atacat cu rachete de croazieră care pot fi lansate de la distanțe mai mari precum și cu rachete balistice cu rază intermediară și mare de acțiune.

Apărarea împotriva rachetelor de croazieră poate fi făcută și cu sistemele antiaeriene moderne de tip NASAMS și IRIS-T precum și cu aeronave de luptă, acestea din urmă putând acoperi în timp util eventualele breșe. Apărarea Marii Britanii împotriva rachetelor balistice cu rază intermediară și lungă ar putea fi asigurată cu succes de sisteme de luptă AEGIS, THAAD și Arrow-3.

Sistemele PATRIOT și cele echivalente sunt destinate protecției împotriva rachetelor balistice cu rază scurtă de acțiune, ele devenind necesare doar atunci când teritoriul britanic intră în raza de acțiune a rachetelor balistice inamice cu rază scurtă (sub 500 km).

Dacă, Regatul Unit va ajunge vreodată în raza de acțiune a rachetelor balistice inamice cu rază scurtă, atunci înseamnă că au fost făcute insuficiente investiții în arme care puteau opri inamicul la o distanță mai mare și mult mai sigură pentru Marea Britanie.

Când ai ajuns să te aperi pe propriul teritoriu, sunt șanse mari să fi pierdut deja războiul.

Un citat atribuit parțial celebrului general american George S. Patton spune următoarele despre cantonarea excesivă în apărare: „Nimeni n-a apărat vreodată ceva cu succes; există doar atac, atac și încă și mai mult atac” („Nobody ever defended anything successfully; there is only attack and attack and attack some more.”).

Niccolò Machiavelli a dat și el un răspuns dilemei cum să te pregătești pentru a răspunde unui atac, prin apărare în propriul teritoriu sau prin război la adversar. Machiavelli, referindu-se la un stat a cărui putere depinde de resursele sale economice, spune că inamicul trebuie ținut departe de teritoriul propriu. „Nimic nu [împiedică folosirea resurselor] atât de mult precum războiul pe propriul teritoriu”; în asemenea condiții, spune el, „ești pierdut”.

Machiavelli a făcut afirmația în Discursuri asupra primei decade a lui Titus Livius, Cartea a II-a, capitolul XII, intitulat chiar „Dacă, atunci când te temi că vei fi atacat, este mai bine să aștepți inamicul acasă sau să duci războiul în țara lui” (Chapter XII: „Whether it is better, when apprehending an attack, to await it at home, or to carry the war into the enemy’s country”).