Defense România Industrie de apărare Rachete antitanc din anii '90 contra dronelor ucrainene: Cum a transformat Rusia proiectilul Vikhr-1 într-o armă antiaeriană

Rachete antitanc din anii '90 contra dronelor ucrainene: Cum a transformat Rusia proiectilul Vikhr-1 într-o armă antiaeriană

Elicopter rusesc Ka-52 cu rachete Vikhr-1 / Fotografie ilustrativă open source.
Concernul rus Kalașnikov a echipat racheta ghidată antitanc Vikhr-1 cu un focos de proximitate dedicat exclusiv angajării țintelor aeriene de mică altitudine, extinzând astfel capacitatea aer-aer a elicopterelor rusești de atac. Directorul general al concernului, Alan Lușnikov, a confirmat pentru agenția TASS că noua variantă a rachetei a intrat deja în dotarea trupelor și este folosită efectiv în luptă împotriva dronelor ucrainene.

Vikhr-1 are o rază maximă de acțiune de 10 kilometri și o viteză de aproximativ 1,8 Mach , echivalentul a peste 600 de metri pe secundă. Racheta este echipată cu un focos combinat perforant - cu fragmentare (HEAT plus FRAG), capabil să penetreze până la 750 de milimetri de blindaj omogen laminat (RHA). 

Aceasta a fost dezvoltată inițial ca armă antitanc pentru elicopterul Ka-52 Alligator și a fost folosită intensiv împotriva vehiculelor blindate ucrainene în timpul contraofensivei din 2023, potrivit declarațiilor lui Lușnikov.

Sistemul de ghidare al rachetei funcționează prin fascicul laser, transmis de lansator și captat de senzorii montați în coada proiectilului, o soluție care reduce vulnerabilitatea la contramăsurile bazate pe fum sau bruiaj optic. 

În schimb, capacitatea de manevră a rachetei rămâne limitată în comparație cu proiectilele cu autoghidare laser, precum sistemul american APKWS, iar precizia se degradează pe măsură ce distanța crește, din cauza disipării naturale a fasciculului laser.

Ghidarea prin fascicul laser pentru misiuni antiaeriene nu este o soluție nouă, dar nici una foarte răspândită, tocmai din cauza acestor limitări tehnice. Printre puținele sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă bazate pe acest principiu aflate în serviciu se numără Starstreak (din Marea Britanie) și RBS-70 (Suedia), ambele apreciate pentru rezistența la contramăsuri și pentru posibilitatea de desfășurare adaptabilă unor scenarii tactice variate.

O rachetă mai apropiată ca profil de noul Vikhr este LMM, tot de proveniență britanică, mai mică, dar concepută similar pentru angajarea atât a țintelor de suprafață, cât și a celor aeriene.

Muniție cu explozie programată pentru tunul de bord al elicopterelor de atac

Înaintea acestei variante a rachetei Vikhr-1, Rusia introdusese deja muniție cu explozie programată de calibrul 30x165 milimetri pentru tunul automat cu alimentare dublă al elicopterelor Ka-52. 

Sursele occidentale de specialitate indică faptul că tunul folosit pe Ka-52 este de fapt modelul 2A42, nu 2A72 cum se menționează uneori, diferența fiind una tehnică relevantă pentru configurația reală a platformei. Utilizarea acestei muniții a fost confirmată cel puțin la scară limitată, existând înregistrări video care arată angajarea unei drone ucrainene cu noile proiectile.

Principiul de funcționare presupune un focos cu detonare programată electronic în funcție de traiectoria țintei, calculată de un sistem de control al focului pe baza datelor primite de la senzorii radar și optoelectronicii, astfel încât proiectilul explodează într-un nor de fragmente în apropierea dronei, fără a fi necesară o lovitură directă. 

Rusia intenționează să extindă folosirea acestei muniții și la sistemul antiaerian pentru contracararea dronelor ZAK-30 Citadel, care utilizează turele fixe montate pe platforme mobile, prezentat public în cursul anului 2026 ca soluție de protecție pentru infrastructura din spatele frontului.

Există totuși rezerve față de unele dintre afirmațiile rusești legate de compatibilitatea muniției programabile cu tunul standard 2A42, întrucât, pentru a putea seta electronic momentul exact al detonării, arma are nevoie de un dispozitiv suplimentar de programare integrat fie în culasă, fie la gura țevii, o modificare tehnică semnificativă care nu poate fi realizată prin simpla schimbare a tipului de muniție. 

Aceste rezerve nu contestă însă existența programului rusesc de dezvoltare, ci ridică semne de întrebare asupra ritmului real de implementare și asupra amplorii declarate a folosirii sale pe front.

Ofițer de radiolocație cu peste 30 de ani de activitate în cadrul M.Ap.N., trecut în rezervă în anul 2018. Este licențiat în electronică, cu specializări în război electronic și informații pentru combaterea terorismului efectuate în cadrul colaborărilor internaționale și în centre de pregătire din SUA. În 2018 a înființat platforma de analiză militară BSMAP – Black Sea Military Activities Picture, care a funcționat până în 2020. În prezent desfășoară activități pentru dezvoltarea culturii de securitate în rândul populației - în special al tinerilor - din România.
Alte știri de interes