Tensiuni în Ucraina, fostul ministru al apărării iese la atac: Comandantul Armatei trebuie înlocuit dacă vrem să învingem asimetric, cu pierderi minime; războiul s-a schimbat după 2022
16 Iulie 2026
Aliații discutaseră anterior posibilitatea transferării unei părți din cele șase baterii Patriot ale Greciei către Ucraina, dar nu s-a ajuns la niciun acord.
Războiul din Iran a pus o presiune uriașă pe stocurile SUA de rachete Patriot, livrările către Ucraina și parteneri fiind diminuate semnificativ în ultimele luni. Acum, aliații europeni caută o soluție pentru a menține un flux minim de aprovizionare a Ucrainei cu rachete PAC-2 și PAC-3, necesare interceptării rachetelor balistice.
Grecia se află sub presiunea aliaților NATO și UE cu privire la un posibil transfer de rachete de apărare aeriană Patriot către Ucraina. Kievul a solicitat Greciei până la 200 de rachete PAC-2 din stocurile armatei, relatează publicația eKathimerini, citând propriile surse.
Conform unor surse, partea ucraineană a solicitat Greciei să transfere rachete pentru complexele Patriot care sunt în serviciu în Forțele Aeriene ale țării. Este vorba în mod specific despre muniție, nu despre transferul de sisteme complete de rachete antiaeriene.
Accentul se pune pe transferul rachetelor PAC-2 care nu sunt esențiale pentru capacitățile de apărare ale Greciei
O opțiune care se pare că este luată în considerare este ca Grecia să vândă rachetele Norvegiei, după care Oslo le-ar putea transfera Ucrainei. Cu toate acestea, Atena nu și-a exprimat încă disponibilitatea de a sprijini o astfel de inițiativă.
Autoritățile grecești subliniază că țara contribuie deja la securitatea colectivă a aliaților săi, inclusiv prin desfășurarea unei baterii Patriot în Arabia Saudită pentru a proteja infrastructura energetică critică.
Grecia a transferat anterior Ucrainei rachetele Sea Sparrow și Crotale, care se apropiau de sfârșitul duratei lor de viață în forțele armate grecești.
Rachetele PAC-2 sunt vechi, dar încă relevante. PAC-3 MSE sunt mai moderne
Familia de rachete PAC-2 (Patriot Advanced Capability) a fost prima rachetă Patriot capabilă să distrugă eficient ținte balistice.
Dezvoltarea lor a început în anii 1980, iar primele mostre au fost testate în 1987. Prima aplicație a fost Războiul din Golful Persic împotriva regimului Saddam Hussein în 1991.
Racheta PAC-2 folosește un focos cu explozibil puternic. La apropierea de țintă, focosul rachetei explodează, eliberând o multitudine de proiectile mici, cu o greutate de până la 45 de grame. Rachetele PAC-2 cântăresc aproape o tonă (912 kilograme) și pot doborî rachete balistice la o altitudine de până la 24 de kilometri, pe o rază de 20 de kilometri.
În ciuda istoriei sale de aproape 40 de ani, PAC-2 este încă relevantă. La fel ca restul rachetelor Patriot, acestea sunt fabricate de Lockheed Martin în cooperare cu RTX (Raytheon), care produce sistemul de apărare aeriană. În prezent, producția anuală de rachete este estimată la 230-260 de unități PAC-2.
Familia de rachete PAC-3 a intrat în serviciu în Armata SUA în anii 1990. Diferența lor cheie față de PAC-2 este aceea că ținta este distrusă prin impact direct.
Prima lor variantă a fost PAC-3 CRI (Cost Reduction Initiative) a fost folosită pentru prima dată în 2003, în timpul invaziei americane în Irak. În prezent, producția PAC-3 CRI a fost oprită, deoarece Lockheed Martin a trecut la versiunea sa îmbunătățită - PAC-3 MSE.
Rachetele interceptoare PAC-3 MSE (Missile Segment Enhancement) au fost dezvoltate în anii 2000 și au intrat în serviciu în Armata SUA în 2015. Principiul lor de funcționare este similar cu cel al PAC-3 CRI - cinetic.
Datorită unui sistem îmbunătățit de ghidare și control, aceste rachete sunt mai precise și au o rază de acțiune mai mare. PAC-3 MSE este capabilă să lovească rachete balistice la o distanță de 60 de kilometri și la o altitudine de până la 20 de kilometri.
În prezent, producția acestor rachete interceptoare este de 620 pe an. La începutul anului 2026, Lockheed Martin a semnat un contract pe șapte ani cu Departamentul Apărării al SUA, care prevede o creștere a producției anuale la 2.000 de rachete.
Amintim că în primele două luni ale războiului împotriva Iranului, SUA a consumat aproape jumătate din stocul său de rachete Patriot. Lipsa interceptoarelor a convins în cele din urmă administrația Trump să ia în considerare mutarea producției de rachete în afara țării, către aliații europeni.
