În cadrul unei vizite oficiale în Finlanda, Grynkewich a subliniat că, până în prezent, nu a existat niciun impact asupra activității militare și că alianța rămâne pregătită să apere fiecare centimetru din teritoriul său.
Această poziție defensivă a comandamentului militar vine într-un moment în care Casa Albă pare să pună în balanță însăși existența NATO în raport cu ambițiile sale teritoriale în Arctica.
Incertitudinea strategică s-a amplificat după ce președintele Trump, întrebat despre prioritățile sale între menținerea alianței și achiziționarea Groenlandei, a declarat că „ar putea face o alegere”.
Această poziție a fost întărită de refuzul președintelui de a exclude utilizarea forței militare pentru a securiza teritoriul autonom danez, bogat în resurse minerale și esențial din punct de vedere geostrategic.
Are NATO capacitatea de a supraviețui fără sprijinul SUA?
Deși Generalul Grynkewich a evitat să comenteze capacitatea NATO de a supraviețui fără sprijinul SUA, declarațiile sale au vizat menținerea unei imagini de stabilitate operațională în fața aliaților europeni tot mai sceptici.
Prezența militară americană în Groenlanda nu este o noutate, baza de la Pituffik fiind operațională încă din al Doilea Război Mondial.
Deși în prezent găzduiește doar 150 de membri ai personalului, baza a reprezentat un pilon al apărării nord-americane în timpul Războiului Rece, când peste 6.000 de soldați erau staționați pe insulă pentru a monitoriza eventualele rachete sovietice.
Din punct de vedere juridic, tratatul din 1951 oferă Washingtonului o pârghie considerabilă, permițând Statelor Unite să trimită trupe suplimentare printr-o simplă notificare adresată Danemarcei.
În ochii europenilor, SUA devine un posibil „prădător” teritorial?
Reacțiile liderilor europeni reflectă însă o îngrijorare profundă față de transformarea unui aliat tradițional într-un potențial „prădător” teritorial.
Premierul polonez Donald Tusk s-a declarat extrem de preocupat de tensiunile ideologice și politice care se acumulează în interiorul NATO, subliniind că loialitatea față de Washington impune o discuție onestă despre erodarea unității alianței.
Pe de altă parte, premierul italian Giorgia Meloni a adoptat o poziție mai nuanțată, respingând ipoteza unui atac militar american asupra Groenlandei, dar solicitând o prezență NATO mai semnificativă în regiunea arctică pentru a descuraja influența altor puteri ostile.
Pe măsură ce secretarul de stat Marco Rubio se pregătește pentru discuții cu oficialii din Danemarca și Groenlanda, alianța se confruntă cu un test de reziliență fără precedent.
Deși comandanții de la nivelul operativ, precum Grynkewich, încearcă să izoleze activitatea militară de turbulențele politice, realitatea unei posibile „alegeri” între Groenlanda și NATO forțează Europa să își reevalueze dependența de garanțiile de securitate americane.